Aceste imbunatatiri sunt urmatoarele:
1. In cazul ghidurilor solicitantului pentru operatiunile de investitii pentru IMM, lista documentelor acceptate ca dovada a proprietatii asupra cladirii/terenului (actul de proprietate, contractul de concesiune, de inchiriere si de asociatie in participatiune) unde se realizeaza proiectul de investitii, poate fi extinsa cu „contractul de comodat”.
2. In ceea ce priveste calculul valorii reziduale este necesara a fi mentionata urmatoarea clarificare, rezultata in urma consultarii cu specialisti in domeniu:
– Activele economice sunt definite ca acele mijloace de productie care indeplinesc, cumulativ, doua conditii: (a) se afla in proprietatea (sub controlul) celui care efectueaza calculul economic si (b) sunt susceptibile a produce fluxuri de numerar in viitor, prin utilizarea lor.
Valoarea activelor economice este, conform teoriei financiare, valoarea actualizata a acestor fluxuri financiare viitoare. Valoarea reziduala a unui activ economic nu face exceptie de la acest principiu de calcul.
Metoda de calcul a valorii reziduale nu este unica, desi trebuie sa respecte principiul enuntat anterior.
Metoda contabila (valoarea neamortizata) nu este acceptata deoarece nu reflecta – de cele mai multe ori – in mod acceptabil valoarea economica reziduala a unui activ economic, datorita faptului ca perioadele de amortizare au o logica preponderent fiscala.
Metodele de calcul care respecta principiul enuntat anterior sunt, in general, doua:
(1) valoarea care presupune continuitatea operatiunilor agentului economic care achizitioneaza activul economic, caz in care se aplica metoda perpetuitatii – cu sau fara o rata de crestere, si, respectiv,
(2) valoarea de lichidare a activului economic – suma care s-ar obtine prin vanzarea, sub orice forma, a activului la sfarsitul perioadei de proiectie financiara.
Intre cele doua metode acceptabile prezentate nu exista o contradictie metodologica sau de principiu. Ambele masoara valoarea actualizata a fluxurilor financiare viitoare care se estimeaza a se produce de catre activul economic vizat.
Din aceasta perspectiva, consideram ca ambele metode pot fi utilizate, la latitudinea elaboratorului analizei cost-beneficiu, cu respectarea specificitatilor activului economic evaluat.
Metoda valorii de lichidare
In mod rational, un eventual comparator al activului economic, in cazul metodei de lichidare, nu va accepta sa plateasca mai mult decat valoarea actualizata, la acel moment, a fluxurilor de numerar pe care activul inca le mai poate genera, precum nici vanzatorul activului nu ar accepta, in mod rational, mai putin decat aceasta suma.
Metoda perpetuitatii
Metoda de calcul a formulei perpetuitatii, aplicata in cazurile in care se considera mai potrivita decat formula calculului de lichidare (precum societatea comerciala / un proiect in ansamblul sau), poate include preocuparile legate de evolutia ulterioara a activelor economice. Cateva precizari practice in acest sens:
– Formula generala este VR = FNN/r, unde VR = valoare reziduala, FNN = fluxul de numerar anual in primul an de perpetuitate, r = rata de actualizare;
– In cazul in care, in mod realist, se presupune ca FNN va avea o anumita rata de crestere anuala „c”, a carei valoare va fi justificata, formula devine: VR = FNN/(r-c);
– Precizare importanta: rata de crestere “c” poate fi inclusiv: (a) mai mica decat rata de crestere de pana la momentul calculului VR (varianta, de altfel, logica), (b) chiar negativa (in cazul in care se considera ca activul nu produce suficient numerar pentru a fi inlocuit in viitor).