Cele mai mari riscuri, in ceea ce priveste creditele pe termen lung, le implica o finantare in yeni japonezi, iar euro si francii elvetieni par sa fie cele mai avantajoase monede pentru imprumuturi.
Riscurile valutare aferente finantarilor in euro, dolari, franci elvetieni sau chiar yeni japonezi sunt ignorate de cea mai mare parte a populatiei care se finanteaza pe termen lung. In prima parte a acestui an, soldul creditelor in valuta a crescut mult mai repede decat cel in lei. Totusi, estimarile privind evolutia ratelor de schimb arata faptul ca finantarile in unele valute ar putea fi mai dezavantajoase decat cele in lei.
Soldul imprumuturilor bancare in valuta, acordate persoanelor fizice pe termen lung, s-a majorat, numai de la inceputul anului, cu echivalentul a circa 1,4 miliarde de euro (4,5 miliarde de lei).
Pentru comparatie, soldul creditelor acordate pe un termen de cel putin cinci ani, in moneda nationala, a sporit cu circa trei miliarde de lei. Adica, solicitarile de finantari in valuta au fost cu aproximativ 50% mai multe decat cele pentru credite in lei. Motivul principal tine de faptul ca imprumuturile acordate in moneda nationala sunt mai scumpe decat cele in valuta.
Datele publicate de Banca Nationala arata faptul ca finantarile in lei pentru locuinte sunt cu circa un punct procentual mai scumpe decat cele in euro. Iar in cazul creditelor pentru nevoi personale, diferenta este mult mai mare – de aproape sapte puncte procentuale.
Castigul imediat al finantarilor in valuta comparativ cu cele in lei este mult mai evident in cazul creditelor ipotecare in franci elvetieni. In acest caz, dobanzile promotionale pe care bancile le percep pe termen de un an pot fi mai mici chiar de 4%.
Adica mai putin de jumatate din costul unei finantari similare in lei. Spre exemplu, in cazul unui credit de 50.000 euro, contractat pe o perioada de 30%, rata lunara aferenta unei dobanzi anuale de 9% se ridica la echivalentul a circa 400 euro. Pe de alta parte, in cazul unei dobanzi de 8%, rata coboara la circa 370 euro, cu noua procente mai putin decat in primul caz. Iar daca dobanda scade la numai 4%, cum este cazul imprumuturilor „exotice”, atunci rata lunara poate fi chiar si cu 40% mai mica decat cea platita pentru un credit in lei.
Totusi, avantajul acestor dobanzi reduse este contrabalansat de riscul valutar. Spre exemplu, de la inceputul acestui an, moneda nationala a castigat circa 10% comparativ cu francul elvetian. Iar fata de yenul japonez, aprecierea leului a fost de aproximativ 11%. Astfel, evolutia din acest an reprezinta un castig pentru persoanele care au solicitat un credit „exotic”.
Pe de alta parte, miscarile viitoare ale acestor valute ar putea aduce costuri suplimentare pentru clientii acestor finantari. Unul dintre motivele principale pentru care riscul valutar aferent creditelor „exotice” tine de faptul ca paritatea leu/franc elvetian si leu/yen japonez este calculata tinand cont de evolutia internationala a acestor valute comparativ euro si de cursul de schimb leu/euro.
Totusi, pe termen lung, indicele Big Mac calculat de Economist Inteligence Unit arata faptul ca francul elvetian este supraevaluat comparativ cu euro. Adica, finantarile in franci ar putea fi mai ieftine prin prisma evolutiei cursului de schimb.
Pe de alta parte, yenul japonez este mult subevaluat fata de euro. Adica, moneda japoneza s-ar putea scumpi, pe termen lung, cu implicatii asupra costului creditelor.
Iar la aceste evolutii se adauga si faptul ca, in momentul de fata, leul romanesc este subevaluat compartiv cu euro. Astfel, chiar daca pe termen lung, moneda nationala va continua sa se aprecieze, analistii Danske Bank (cea mai mare institutie de credit din Danemarca) considera ca leul s-ar putea deprecia cu aproape 15% fata de euro, respectiv cu circa 25% fata de dolar.
Implicit, si ratele de schimb ale francului elvetian si yenului japonez vor creste. Adica, avantajul creditelor exotice fata de cele in euro sau chiar comparativ cu cele in lei va disparea, aceste fiinatari riscand sa fie chiar mai scumpe.
