Analizez în propria teză de doctorat managementul riscului (organizațional) în ceea ce numim cu toții afacerile noii economii.
Nu putem ignora faptul că modul în care se derulează afacerile se schimbă. Iar literatura vorbeşte despre aceste schimbări folosind superlative precum schimbări tehnologice, transformări revoluţionare, o nouă paradigmă, un tsunami al transformărilor etc.
Evident că aceste transformări se manifestă şi la nivelul organizaţiei. Tapscott a realizat o trecere în revistă a expresiilor folosite în literatură în vederea descrierii acestei noi organizaţii:
– astfel, Peter Drucker vorbeşte despre organizaţie în reţea (networked organization),
– Peter Senge despre organizaţia ce învaţă (learning organization),
– Davidow şi Malone vorbesc despre corporaţie virtuală (virtual corporation),
– Peter Keene despre organizaţia ce relaţionează (relational organization),
– Tom Peters despre organizaţia dementă (crazy organization),
– D. Quinn Mills despre organizaţia ciorchine (cluster organization),
– Charles Savage despre interacţiune şi formarea unei reţele umane (human networking),
– Russell Ackoff despre corporaţii democratice (democratic corporation),
– James Brian Quinn despre întreprinderea inteligentă (intelligent enterprise), iar
– Michael Hammer şi James Champy despre corporaţii ce se reinventează (reenginered corporation).
Indiferent de ce nume se alege, schimbările fundamentale sunt esenţiale. Aşa cum observă şi Scarlat economia digitală, prin intermediul unor medii precum intranet şi internet, a creat noi modele de afaceri cum ar fi: e-business, e-banking, e-Government etc.
Evident, lista nu este închisă. De altfel, această lume a „e-” este practic interminabilă. Trăim într-o vreme în care aproape orice activitate umană poate fi transpusă în format electronic.
Sunt total de acord ca este (oarecum) inutila toata revolutia tehnologica daca mentalitatea nu se schimba.
O alta realitate contradictorie este cea legata de asa zisa guvernare electronica sau, mai mult, democratie electronica.
Ne mutam cozile din offline in online asa ca putem vorbi de dezvoltarea birocratiei electonice.
Revenind la „e-„, nu putem ignora prezenta tehnologiei: presa se muta in online, vedem ca publicitatea in online creste, blogurile au devenit adevarate puncte de formare a opiniei, cautarea partenerilor de afacere se face cu precadere in online. Cu voia sau fara voia celor cu o mentalitate invechita, lucrurile se schimba. Revolutia a inceput.
Cei care inca mental sunt pe vremuri, nu vor mai sta pe piata mult.
Pacat ca uneori ne izbim de mentalitati invechite in „lupta” cu autoritatile publice. Iar daca in business poti refuza un partener de afacere daca nu are o politica pe care sa o agreezi, in relatia cu autoritatile …
Aici discutia poate fi extinsa de la mentalitate la morala … dar asta e cu totul un alt subiect.
Imi vine o intrebare, putem vorbi de e-management?
In orice caz cred ca trebuie sa ne schimbam noi, din interior, mentalitatea, pe urma practica noastra. Trebuie sa intelegem ce se intempla, dupa, sa ne adaptam si sa nu mergem in contracurent.
In realitate este partea cea mai grea – sa ne schimbam – sa ne adaptam.
Asta vine dupa ce lamurim cit vrem sa atingem performanta – motivatia. Cum vrem sa ne dezvoltam si ce sacroificii acceptam in schimb?
Am trecut in economie de piata, am intrat in economie globala, dar mental suntem inca ca pe vremuri. Aici cred eu este problema.