Daca nu se face nimic, exista riscul ca Iasul sa fie descalificat la statutul de „pol de dezvoltare” si deci sa se piarda cel putin 92 milioane de euro, ceea ce ar fi un esec fatal.
Conceptul de „pol de crestere economica” s-a impus in anii 1950, in cadrul doctrinei structuraliste a dezvoltarii regionale. Asa cum il prezinta Francois Perroux, in L’Economie du XX-eme siecle, polul de crestere economica reprezinta un ansamblu de intreprinderi capabil sa genereze cresterea economica a unei ramuri si/sau dezvoltarea economica a unei regiuni.
Potrivit autorului mentionat, exista industrii (firme) motrice si industrii (firme) pasive, care le urmeaza pe primele, dupa cum exista aglomerari geografice active in planul cresterii economice si zone dependente, cu industrii in declin sau aflate intr-o faza incipienta de dezvoltare.
Intr-un pol de crestere, activitatea economica se concentreaza si se intensifica, creind efecte de antrenare pozitive in proximitatea economico-sociala. Exista asa-numitele „efecte de aglomerare”, precum si o suma de complementaritati care atrag firmele active intr-un asemenea pol de crestere.
Imediat isi fac simtita prezenta banci, firme de asigurari si administratii interesate. Acesti poli se caracterizeaza printr-un spirit antreprenorial deosebit si un mediu de afaceri foarte profitabil.
In economiile dezvoltate, ei comunica, creind veritabile retele de dezvoltare. De obicei, o regiune se dezvolta in jurul unui astfel de pol de crestere datorita propagarii efectelor sale. Astfel, tendintele spontane si dezvoltarile anarhice se ordoneaza treptat pe cateva axe de dezvoltare, in cadrul unui mediu de propagare a efectelor polului de crestere.
O politica sistematica este necesara pentru a selecta acele proiecte de investitii si acei investitori care promoveaza cresterea economica si produc efecte de antrenare pozitive, in amonte si in aval, care transfera tehnologii si, in general, pun in relatie diferitele resurse existente.
Aceste politici de dezvoltare au menirea de a genera si supraveghea un proces cumulativ de crestere si de a atenua asperitatile asimetriilor acestuia, de a promova inovarea si organizarea, de a valorifica potentialul diferit al regiunilor, diferentele ce decurg din factori naturali, istorici, psihologici, politici etc.
Dezvoltarea implica o suma de dezechilibre ce trebuie gestionate inteligent, suportabile social si, pana la urma, valorificate prin propulsarea efectelor de antrenare pe zone cat mai intinse. Astfel, acesti poli economici de crestere atrag, concentreaza resurse, polarizeaza si difuzeaza progresul economic, armonizand conditiile acestuia.
Urmind modelul european, de vreo doi ani s-au stabilit si la noi in tara cativa poli de crestere. In regiunea noastra, el este Iasul, insotit si alti de doi poli de dezvoltare: Suceava si Bacaul.
Potrivit politicilor comunitare, polul nostru de crestere poate beneficia, numai prin Programul Operational, de 114 milioane euro nerambursabili, accesabili pe baza de proiecte specifice, cu o cofinatare de 2%, iar un pol de dezvoltare – de 22 milioane euro, la ambele putandu-se adauga alte fonduri pe alte axe de finantare, obtenabile prin proiecte adecvate.
Primaria a preluat initiativa, a numit o echipa ce a realizat un Plan Integrat al Polului de Crestere, cu asistenta si consultanta unor persoane din alte zari, si l-a depus la Bucuresti. Dar o astfel de structura complexa are nevoie de un management adecvat, care sa coreleze toti actorii si sa integreze toate initiativele, publice si/sau private capabile sa contribuie la dezvoltarea regionala.
Or, aceasta este o activitate de coordonare si implementare foarte laborioasa si responsabila. Oare nu are Iasul nici un specialist in dezvoltare regionala?
Mai mult, in documentatia depusa, Primaria a inclus doar proiecte urbane de infrastructura, nu si proiecte metropolitane, judetene sau cu un caracter mai larg, regional, ceea ce contrazice chiar definitia unui pol de crestere.
Riscul este de a nu se putea cheltui banii alocati, mai ales in conditii de eficienta economico-sociala si cu externalitati pozitive. S-ar putea include si alte proiecte ale Consiliului Judetean si ale Asociatiei Zonei Mitropolitane, dar in acest caz trebuie refacuta documentatia, care necesita foarte multe avize, si fara sa existe garantia ca ea va fi reacceptata.
Problema e ca nimeni nu pare sa-si asume responsabilitatea de a reface ceea ce s-a facut insuficient pana acum, desi ea ar trebui sa revina Asociatiei Zonei Metropolitane, condusa de actualul primar al Iasului, si echipei sale.
Daca nu se face nimic, exista riscul ca Iasul sa fie descalificat la statutul de „pol de dezvoltare” si deci sa se piarda cel putin 92 milioane de euro, ceea ce ar fi un esec fatal.
Adaugati la aceasta situatia de la CET, cea de la RATP, executia extrem de precara a bugetului local, lipsa de investitii straine, lipsa de proiecte externe, creditele luate cu duiumul, utilizate pe obiective neaducatoare de venituri si pe care le vom plati din impozite si taxe majorate, blocarea centrului orasului prin asa-zisul proiect „Palas” si avem deja imaginea unui management local dezastruos. Nu-l fericesc deloc pe viitorul primar, oricine ar fi el…
