Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat cauza lui Antonio Poienaru c. României, încălcarea dreptului de libera exprimare. Un fost angajat al APIA Cluj care, în 2010 a fost dat afară după ce a sesizat mai ulte nereguli și le-a expus pe blogul său.
CEDO a constatat încălcarea articolului 10 din Convenție și i-a acordat lui Antonio Poienaru 7.500 de euro daune morale și 600 de euro daune de judecată.
„Reclamantul din cauză a fost funcționar public in cadrul Agenției de Plăți si Intervenție pentru Agricultură. Acesta a fost destituit din funcție pentru prejudicierea imaginii instituției și a directorului acesteia ca urmare a publicării unor articole pe blogul propriu prin care reclama comiterea unor nereguli.
Reclamantul a fost asistat în cursul procedurii in fata CEDO de către o echipă din cadrul SCA Chiriță și asociații formată din Radu Chiriță si Bianca Pantea.” a transmis societatea de avocatură Chirită si Asociații.
Prin mai multe e-mailuri , în 2010, reclamantul a informat directorul APIA Cluj si alți membri ai ierarhiei sale cu privire la anumite practici administrative observate in cadrul departamentului său care , potrivit acestuia, erau contrare dreptului european, conducând la o reducere a subvențiilor plătite fermierilor. Acesta a informat, de asemenea, conducerea că anumite nereguli in gestionarea datelor, ar fi putut constitui un motiv de plângeri din partea fermierilor. In lipsa unor raspunsuri concrete date de superiorii săi la problemele administrative pe care le ridicase, la 1 iunie 2010, reclamantul a sesizat Oficiul European de Luptă Antifraudă. La 6 și 7 iulie 2010, conturile profesionale i-au fost blocate de către angajatorul său.
Curtea observă ca declarațiile facute de reclamant în articolul publicat la 10 noiembrie 2010 intitulat ,,Ca la teatru!” menționate în raportul întocmit de Comisia de disciplină a APIA din 27 ianuarie 2011, se referă la nereguli în recrutarea anumitor funcționari publici, numirea în funcții de director precum și că în gestionarea de către APIA a fondurilor publice, inclusiv cea a bugetului Uniunii Europene.
În ceea ce privește îndatorirea de loialitate și discreție ce revine funcționarilor publici, Curtea reține că, înainte de a trece la publicarea articolelor atacate, reclamantul și-a informat superiorii de practicile rele observate in serviciul său, dar fără a obține niciun fel de concret.
Așadar, Curtea consideră că instațele interne nu conevenit în mod echilibrat corespunzător diferite interese stabilite de jurisprudență și că nu au transmis motive relevante și suficiente pentru a justifica dreptul reclamantului la libertatea de exprimare.
Ca urmare, a existat o încălcare a articolului 10 din Convenție.
