In productie sunt probleme importante, care pot fi rezolvate numai cu sprijinul cercetarii, doar ca marile companii siderurgice, in cele mai multe cazuri nu apeleaza pentru servicii de cercetare la furnizori autohtoni de cercetare, care sunt aproape inexistenti pentru ei sau mai bine zis „invizibili”. Canalele de comunicare intre ei si companiile producatoare sunt aproape infundate. De ce oare, daca exista?
Practic, cercetarea traieste din fondurile publice si mai nou din cele comunitare, care sunt orientate in principal catre organizatii CD de stat. Iar cele private de marime micro sau mica, fac acrobatii si echilibristica pentru supravetuire in acest an. In 2010 va fi mai bine, oare?
Gindindu-ma la acest subiect, pentru a vedea dincolo de aparenta prezentului, ce genereaza aceasta situatie, am subliniat cativa factori, pe care ii stim cu totii:
· Companiile multinationale, care au privatizat marea industrie romaneasca, au politici proprii pentru a stimula cercetarea interna in cadrul grupului. In acest mod ei sunt refractari fata de serviciile de cercetare provenite din exteriorul grupului. Considera ca asa se protejeaza de scurgeri de informatii care le pot afecta competivitatea pe piata globala.
· Ofertele serviciilor locale de cercetare nu sunt promovate suficient si au caracter general fara sa capete forma unui produs specific de calitate, standartizat si fezabil, care sa aiba ca obiectiv principal profitul , element motivator si convingator pentru capitalistii beneficiari.
· Mostenirea istoricului cercetarii formale fara impact de eficienta in productie a creat o imagine deformata asupra cercetarii autohtone, care sufera de un grad scazut de incredere din partea marilor producatori din industria otelului.
· Cercetarea privata este slab dotata si nu dispune de fonduri de dezvoltare pentru a devenii competitiva pe piata. Sansele de supravetuire ale unui IMM cu activitate principala de cercetare sunt minime, mai ales in conditiile crizei actuale. Ei nu pot suporta cofinantarea obligatorie a proiectelor finantate din fonduri structurale sau nationale, majoritatea lor sufera de lipsa de resurse.
· Cercetarea este considerata un domeniu cu grad de risc ridicat, pe care majoritatea bancilor din Romania se feresc sa-l asume, mai ales in conditiile actuale. IMM-rile nu au garantii suficiente ca sa poata accesa credite pe termen mediu sau lung pentru dezvoltarea lor.
· Resursa umana din domeniul cercetarii este imbatranita fizic si moral. Orientarea tinerilor obsolventi din domeniu catre cercetare nu este motivata suficient. Cariera in profesia de cercetator nu este atractiva pentru tinerii capabili si competenti, care au ambitii privind perspectiva lor profesionala – sa fie insotita de castiguri pe masura nivelului lor de cunostinte. In conditiile actuale, treptele carierei unui cercetator sunt foarte lungi iar posturile sunt ocupate, asteptarea prea lunga. Nu exista scurtaturi pentru cei talentati, pasionati si visatori. Solutia lor, cea simpla si rapida devine emigratia.
· Activitatile de cercetare sunt lipsite de un management eficient dupa standarde internationale. Organizatiile de cercetare, in majoritatea lor nu au in spate strategii si planuri de dezvoltare, chiar fara pretentia sa fie bine puse la punct si sustinute cu surse financiare garantate, iar din punct de vedere al culturi organizationale – nu sunt bine orientate pe proiecte, ceea ce reduce adaptabilitatea si flexibilitatea lor fata de provocarile momentului.
· In domeniul cercetarii metalurgice, organizatiile private de marime micro, proaspat create, opereaza solitare pe piata, intr-un spatiu de „haos aparent”. Nu sunt organizate, coalizate, n-au sindicate, nu sunt reprezentate nicaieri, iar de network – nici vorba. Gradul de integrare in retelele profesionale internationale este nesemnificativ. Timide si fara curaj pentru a intra pe piata internationala, lipsite de experienta, de traditii , cu legaturi slabe cu exteriorul!
· IMM-rile de profil, in care comisia Europeana isi pune marea speranta de viitor, si asa cum sunt, putin valorificate, insuficient promovate si neincurajate, totusi reprezint un potential pentru dezvoltare, cred eu. In aceasta stare de fapt, avem nevoie de o schimbare, de masuri concrete, de actiuni coerente, bune intentii si vointa politica, si nu de texte declarative. Ca de obicei timpul trece, de fapt ne scapa de sub control !
Hai sa i punem fraul care trebuie, sau volanul potrivit!
