Un exemplu clar de strategie ne-ortodoxa este scoaterea de pe piata a concurentilor de la Netscape de catre Microsoft. Netscape sunt cei care au dezvoltat primul browser comercial pentru Internet si au captat atentia unei lumi intregi care tocmai descoperea Internetul. Microsoft, care facea averi pe piata sistemelor de operare si devansase giganti precum IBM-ul, a vazut oportunitatea intrarii pe piata browserelor.
Dupa o incercare nereusita de a cumpara pachetul majoritar de la Netscape, au inceput sa copieze si sa imbunatateasca browserul creat de Netscape. Dupa ce a stirbit procent cu procent marja de piata a rivalilor, Microsoft le-a dat lovitura de gratie acestora printr-o miscare tactica de marketing. Ei au oferit browserul Internet Explorer, caci despre el este vorba, GRATIS, la pachet cu restul sistemului de operare. Aceasta i-a scos definitiv pe cei de la Netscape de pe piata.
Grey marketing sunt acele strategii si tactici ascunse prin care un competitor incearca sa obtina un avantaj decisiv asupra concurentilor sai. In cazul competitiei directe, firmele folosesc strategii de dumping, racolarea de elemente cheie ale competitorilor, spionaj economic, copierea strategiei si produselor (cazul McDonalds-Burger King), sau chiar preluarea agresiva a concurentilor. In cazul consumatorilor (care trebuie neaparat „zmulsi” de la concurenta) se recurge la folosirea mesajelor subliminare, repetarea pana la hipnoza a unor mesaje catre un public captiv, asocierea produsului cu mesaje ce declanseaza reactii afective de excitare sau frica.
O strategie de grey marketing mai degraba pasiva dar care are efecte devastatoare asupra consumatorilor este aditivarea produselor alimentare. Scopul principal al aditivarii este acela de a imbunatati aspectul, gustul sau a prelungi termenul de valabilitate al alimentelor. Sa-ti tii produsele cat mai mult in galantare, sa le faci mai frumoase si mai gustoase par scopuri legitime ale oricarui producator sau comerciant.
Cunoscuti sub denumirea populara de „E-uri”, aditivii alimentari sunt insa produsi chimici, echivalentul sintetic a unor compusi care apar in mod natural in cantitati infime in corpul uman sau in alimente. Aditivii alimentari sunt foarte numerosi si se impart in nu mai putin de 24 de categorii dintre care cele mai raspandite sunt: edulcorantii, colorantii, acidifiantii, corectorii, emulgatorii, conservantii, corectorii, propulsorii, gazele de ambalaj si antioxidantii.
La capitolul amelioratori sau corectori de gust primul loc pe lista aditivilor rau-famati il ocupa MSG– monosodium glutamatul. Glutamatul face parte din ciclul de baza al activitatii chimice a creierului si este cel mai abundent neurotransmitator excitator din sistemul nervos. La nivelul sinapselor chimice, glutamatul este stocat în veziculele presinaptice iar impulsurile nervoase declanseaza eliberarea de glutamat din celula pre-sinaptica in timp ce in celula post sinapitica receptorii glutamatului reactioneaza cu acesta si sunt activate.
In momentul in care aportul de glutamate creste exponential in sistemul nervos, activitatea neuronala devine frenetica si neuronii sunt „arsi” cu o viteza fantastica. De aceea glutamatul a primit denumirea de excitotoxina- creeaza o reactie de activare a neuronilor, dar in cantitati prea mari, ii ucide.
Gustul placut al multor alimente din „Hypermaket Romania” nu este ce pare a fi la prima gustare. Acesta de fapt este creat sintetic pentru a compensa lipsurile cauzate de procesele tehnologice complexe si artificiale care „aduc la viata” produsul alimentar. Mimand naturaletea si prospetimea, alimentele sunt de fapt la capatul unui ciclu de conditionare, de pregatire pentru lupta dura care se duce, la nivelul fiecarui galantar, lada frigorifica sau raft pentru buzunarul, din ce in ce mai gol, al romanului.
