Au muncit in Spania si Italia
Catalin Vultur si Dan Dumbrava, doi tineri de 33 respectiv 34 de ani, au accesat fondurile nerambursabile in 2006. Initial ar fi dorit sa puna pe picioare o ferma de melci dar pentru ca afacerea parea sa nu mearga s-au reprofilat pe ciupercarie, ideea fiind oferita de un prieten care se ocupa cu o firma de consultanta. Despre fondurile oferite de UE, spun ca au aflat de pe internet.
„Noi am fost colegi de liceu si ne stim din 1989. In 2000 am fost plecati la munca dincolo. Eu in Spania, iar Dan in Italia. Am aflat despre fonduri pe internet iar in 2003 am venit in tara hotarat sa pun pe picioare o afacere. Am reusit sa-l conving pe Dan sa facem aceasta investitie impreuna”, incepe povestea Catalin, unul dintre asociatii la Ciupercuta SRL din comuna Comarna.
Pentru a pune pe picioare ciupercaria s-au ocupat de tot ceea ce era necesar de la echipamente, furnizori de servicii pana la constructori. „Catalin a venit cu 7.000 de euro castigati in Spania iar eu am venit cu terenul lasat mostenire de parinti. As fi vrut sa fac aici o casa de vacanta dar m-a prostit Catalin”, ne spune razind Dan cel de-al doilea asociat.
Proiectul, care presupunea ridicarea a patru sere pentru cresterea ciupercilor cu o capacitate de 18 tone de compost fiecare, imprejmuirea, fosa septica, vestiar, drumul de acces, camin de ape, instalatie si racordarea la apa, s-a ridicat la suma de 190.000 de euro fara TVA, desi valoarea eligibila a ramas de 150.000 de euro. De la UE au primit 75.000 de euro, restul fiind aportul lor din diverse surse.
„Proiectul ne-a fost aprobat foarte tarziu, cele patru tunele pentru ciuperci au fost finalizate in opt luni in loc de trei, iar constructorii ne-au furat la materiale. A trebuit sa muncim si noi cu ei cot la cot pentru ca s-a intamplat sa-i punem sa ne refaca unele parti din constructie. Am imprumutat din banca toata suma de bani pentru a putea finaliza proiectul, iar cei de la SAPARD ne-au dat doar jumatate din suma eligibila. Acum avem la banci, cinci credite pe 30 de ani, pentru care platim lunar 10.000 de lei”, a completat Catalin.
Desi Ciupercuta SRL, functioneaza de la sfarsitul anului trecut si numara printre clienti marile hypermarketuri din Iasi, pizzerii si restaurante, unde livreaza de la 3 kilograme pana la tone, afacerea merge pe zero si chiar de multe ori pe minus. „Cheltuielile noastre la o singura sera se ridica la 4.000 de euro la fiecare doua luni. La o productie medie de 5.400 de kilograme, castigurile ajung la 6.000 de euro. Cu diferenta care ne ramane platim ratele la banca, utilitatile, angajatii plus cheltuielile ivite cu transportul marfii la clienti”, a adauga Dan.
Chiar daca in momentul de fata nu castiga mai nimic, acestia sustin ca afacerea va fi una profitabila de indata ce-si vor achita datoriile catre banci. „Noi nu avem salarii. Dan mai ia cate 500 de lei pe luna pentru ca se descurca mai greu iar eu practic sunt intretinut de sotie. Dar nu ne descurajam pentru ca vom scapa de credite intr-un fel sau altul si atunci vom avea o afacere foarte profitabila. Ori ne asociem cu alti cipercari, ori castigam la loto dar vom iesi intr-un fel la liman”, a incheiat Catalin.
Ciupercarie in loc de o mica investitie imobiliara
Simona si Felix Stefan din Breazu s-au gandit tot la o ciupercarie. Desi ea este de meserie contabila iar si sotul ei lucra in cadrul departamentul de control al calitatii la Coca Cola, s-au gandit la o afacere proprie. „Daca imi zicea cineva acum 5 ani ca voi ajunge in viitor sa cresc ciuperci i-as fi zis ca e nebun”, ne intampina Simona, cea care impreuna cu sotul sau au pus pe picioare A.F. Stefan Felix.
Prima afacere a fost cu calculatoare second-hand aduse din Germania. „Stefan aducea calculatoare acum 6-7 ani. Am renuntat si ne-am redirectionat spre altceva. Pe atunci eram angajati amandoi iar banii pe care i-am strans din vanzarea calculatoarelor vroiam sa-i investim in imobiliare”, isi aminteste Simona.
Planurile li s-au schimbat inainte de 2006 cand au auzit de fondurile nerambursabile oferite prin SAPARD. „Am consultat aproape toate firmele de consultanta din Iasi si cei mai multi ne-au spus sa facem ciupercarie. Am depus proiectul pentru un singur tunel pentru ciuperci, in iulie 2006 care era ultima luna in care se mai primeau proiecte”, detaliaza tanara ieseanca din Breazu.
Pentru aprobare au asteptat pana in ianuarie 2007, deoarece cei de la Bucuresti le pierdusera proiectul. In februarie 2007 au semnat contractul pentru ca in mai 2007, ciupercaria celor doi tineri sa inceapa sa functioneze. „Luand-o de la zero am cautat o firma care sa ne faca proiectul la cheie. Ne-am imprumutat de la banci ca sa putem plati toata valoare proiectului de 84.000 de euro integral. Noi ne-am concentrat mai mult pe tehnologia de a produce ciuperci si am avut noroc cu cei de la JF McKenna, o firma din Irlanda care au ridicat tunelul cu toata dotarea necesara”, ne-a spus Simona.
Productia ciupercariei condusa de cei doi soti se ridica la 6 tone pe ciclu. Costurile ajung undeva la 4.000 de euro pe ciclu dar spun ei cistigul este cel putin dublu. Printre clientii AF Stefan Felix se numara depozitele angro de legume si fructe, pizzerii dar si pietari.
„Vrem sa ne dezvoltam afacerea. Un ciclu avem ciuperci, dar apoi o saptamina se scoate totul din tunel se curata se dezinfecteaza si se pune alt compost. Daca am avea cel putin trei tunele atunci am avea continuitate si cistigul ar fi de cel putin 150%. Pentru ca noi nu avem angajati si tot procesul productiei este automatizat si monitorizat, am ajuns la concluzia ca in 5 ani ne vom amortiza investitia. La sfirsitul acestui an speram sa mai depune un proiect dar cu finantare prin FEADR si poate vom reusi sa mai ridicam alte sase tunele tot in zona, pentru ca este o afacere foarte profitabila”, a incheiat Simona.
Partener cu „La Dorna”
Jigau Constantin a pornit initial cu o ferma vegetala. Firma, Teodem Serv Com, a infiintat-o in 2003 cand producea culturi vegetale pe o suprafata de 250 de hectare. De SAPARD a auzit in 2004 de la emisiunea „Viata Satului”, unde se prezenta ca societatea „La Dorna”, poate achizitiona lapte doar de la fermele autorizate si in conformitate cu normele impuse de UE. „Atunci m-am hotarat sa-mi fac o ferma zootehnica. Am intrat in contact cu cei de la La Dorna si am inceput un parteneriat”, ne povesteste agronomul in varsta de 53 de ani.
In 2006 a depus un proiect care a fost realizat de catre cineva din cadrul societatii La Dorna care a costat 200 de euro. Proiectul nu a avut trecere si atunci a trebuit sa apeleze la o firma de consultanta care le-a relizat proiectul pentru suma 1.800 de euro. „Am implementat proiectul in timp record. In perioada 28 aprilie-16 iunie 2007 am adus oameni de la Bacau i-am cazat la vecinul meu, am angajat o bucatareasa iar in 63 de zile constructia mi-a fost data la cheie”, ne-a precizat Jigau.
Pentru a nu se incurca in transele de bani impuse prin SAPARD, ieseanul si-a pus gaj apartamentul si un teren de 5.000 de metri patrati pentru a putea imprumuta de la banca 455.000 de lei, banii necesari pentru ridicarea fermei. „La Dorna ne-a sprijinit financiar platindu-ne dobanda la banca timp de un an. Anul trecut ne-a asigurat furajele pentru cele 26 de vaci de lapte care le detinem, plus asistenta veterinara. Ei ne ajutau iar noi plateam in lapte si produse lactate”, explica agronomul.
Dupa ce ferma a intrat in functiune, au venit si banii de la SAPARD mai exact in septembrie 2007. „Am pierdut bani din valoarea totala a proiectului pentru ca am facut ceva modificari. Am modificat geamurile termopan si grupul sanitar. Modificarile au fost in valoare de 5.000 de euro dar pentru asta am pierdut 10.000 de euro”, completeaza Jigau.
Mica afacere a lui Jigau si-a aratat si primele roade. Bilantul pe primele sase luni ale anului in curs i-au adus un profit de doar 3.000 de lei. Chiar daca cifrele prezentate sunt destul de modeste fermierul este optimist. „Avem datorii la banca de 7.000 de lei pe luna. La furaje vreo 2.000 de lei, iar la seminte si medicamente aproximativ 1.000 de lei. Dar nu ma plang pentru ca avem contract exclusiv cu La Dorna pentru 7 sau 10 ani nu stiu exact, deci o sa ne putem platii datoriile. Intr-un an sau doi vom fi o ferma foarte buna si cu siguranta vom merge pe profit”, spune ieseanul.
Planurile nu se opresc aici. In 5-6 ani fermierul doreste sa ridice o fabrica de procesare a laptelui tot cu fonduri UE si atunci spune el „vom iesi cu produse finite pe piata si chiar vom avea profit”.
Un exemplu de anvergura mai mare
Mihai Popescu este un alt tanar care a reusit sa puna pe picioare o afacere prospera in agricultura cu fonduri de la UE. Pana sa isi ridice propria sa ferma a muncit in Italia unde a strans primii bani.
Cu ajutorul sumelor puse la ciorap in peninsula si cu ajutorul fondurilor europene la care se adauga si un credit bancar a reusit sa construiasca, in numai sapte luni, o ferma moderna cunoscuta sub numele de Pig Farm.
Valoarea totala a proiectului s-a ridicat la 1,2 milioane de euro si dupa cum sustinea ieseanul la inaugurare fermei, investitia va fi amortizata in 3-4 ani. Ferma este total automatizata, produce in cinci hale, 5.000 de purcei pe ciclu si ajunge la 15.000 de purcei pe an.
Succesul primei ferme la motivat sa apeleze din nou la fondurile UE. Tanarul iesean a mai depus un proiect de extindere a fermei in valoare de 2 milioane de euro care a si fost aprobat.