Povestea Croitorasului cel viteaz cu isprava lui ‘ 7 dintr-o lovitura’ e prima care imi vine in minte citind Ordonanta 37 cu destituirea tuturor directorilor de servicii deconcentrate dintr-o singura lovitura! N-am citit si n-am ascultat niciun comentariu la adresa ordonantei cu pricina, fiindu-mi lehamite deja de sutele de comentarii ale celorlalte ordonante privitoare la administratia publica. Neluand in seama istoriile si dramele personale, firesti in asemenea destituiri, se impun anumite aspecte generale, care conduc in opinia mea la concluzia ca aceasta masura e in proportie mai mare benefica decat neinspirata:
- Chiar si in ultimii ani ai perioadei de dinainte de ’89 nu se mai prea acceptau in functii de conducere simpli politruci cu studii de tractoristi, era totusi nevoie de specialisti. In buna traditie a poporului roman, care ia mereu totul de la capat si nu invata nici din experienta proprie, nici din cea a altora s-a inceput iar popularea functiior de conducere cu repetentii din epoca. Care repetenti sunt si azi in aceleasi functii de douazeci de ani.
- E interesant de vazut cati dintre ei vor avea capacitatea de a mai invata ceva pentru a deveni manageri! Majoritatea s-au bazat numai pe apartenenta politica , care la drept vorbind n-a fost aceeasi timp de douazeci de ani ci s-a schimbat la 4 la 3 sau chiar la cate o jumatate de an , in functie de binecunoscuta ‘stabilitate’ in administratia romaneasca
- Pe de alta parte este evident ca nu vor reusi nici acum cei mai capabili sau competenti sau profesionisti, dar proportia de simpli politruci fara alte abilitati se va reduce simtitor in primul rand ca nu mai suntem chiar de capul nostru, suntem membri in UE si avem niste reguli de respectat.
- Incremenirea in aceeasi structura nu face bine nici macar persoanei care e director de 20,15,10 ani! Stiind ca majoritatea directorilor sunt de sex masculin, ne punem intrebarea ce fel barbati sunt aceia care stau de atatia ani cu capul plecat, fara initiative personale, fara opinii proprii, constransi sa faca mereu sluj la mai marii zilei?
- Mai marii zilei sigur ca isi doresc in functii persoane de incredere dar nu mai pot numi directori numai pe acest criteriu, acestia trebuie sa si stie ceva , ba chiar sa conduca eficient ‘fieful’ daruit si, macar de ochii lumii, cu obiectivitate. Altfel, scadenta alegerilor cade ca o ghilotina si scurteaza dramatic din procente.
- Scriu toate astea gandindu-ma ca macar o parte din aceste aspecte de bun simt sunt luate in considerare de Croitorasul cel viteaz! SAU NU?
Cei ‘7 dintr-o lovitura’ din poveste nu erau dusmanii croitorasului ci simple muste! Cu atat mai simplu!
aviz unor domni directori cunoscuti si cu o vechime matusalemica in functie
Chestiunea este mult mai simpla
Grija pentru schimbare a managerilor este de fapt grija pentru cine lasi sa umble la robinetele cu bani ale companiilor care trebuie sa umple camarile partidului de guvernamant si mai ales buzunarele proprii ale celor care tocmai i-au sustinut si i-au uns pe functii.
Si cea de a doua grija este ca persoana care aduna spagile din mediul economic sa fie de incredere si sa le verse cui trebuie si nu cui i le-a mai varsat si pana acum. Si sa nu sifoneze…
Exista unde va criterii de performanta, sau sistem de evaluare a performantei? Decizia de schimbare fara asemena instrumente se transforma in simpla inlocuire, fara nicio crestere, uneori poate te duce inapoi.
Aici este problema. Avem nevoie de un sistem pe care nu avem.
Nu cred ca a fost greu pentru ca guvernul sa evalueze in doua saptamani, cel mult, activitatea tuturor celor destituti. Daca printre ei erau si directori eficienti, masura de destituire a fost luata datorita numarului mai mare de semidocti, imbecili, semi-analfabeti si ligai,ce constituiau restul directorilor. Actul administrativ nu se poate eficientiza decit schimband periodic oamenii slabi-buni cu oameni mai eficienti. Conditia e ca ‘dracul impielitat’, numit politicul, sa nu-si bage coada din nou.
Problema este vechie de un secol. In Rusia, imediat dupa revolutie 1917, pentru o perioada de 2 ani, muncitorimea a preluat puterea si la fiecare uzina s-a pus director cite un muncitor bolsevic, care urma instructiuniile partitului, sau ce credea el ca este bine pentru revolutie si popor.Atunci era si perioada razboiului civil si interventiei. Se intelege ca rezultatul era un dezastru, industria care era atunci si economia s-au prabusit, a urmat perioada de foame. In 1920, la congresul sovietului, Stalin a iesit la rampa si a zis „gata cu comunismul revolutiei”, si au inceput sa chieme si sa puna la loc inginerii si fosti directori care aveau experienta. A fast necesar sa restuareze putin capitalism , perioada NEP-lui, ca sa revina si sa inceapa cresterea.
Acelasi situatie s-a repetat imediat dupa al doila razboi mondial, la toate tarile lagerului, mai ales in balcan unde perioada s-a prelungit pina la anii 60 (cu ecxeptia Albaniei unde s-a extins pina la 1991).
Vad aceste lectii istoriei nu sunt de ajuns, mai avem nevoie de experiente proaste, ca sa invatam mintea pina la capat.Sa ne fie de bine.