Vine primavara si se „schimba sangele”- spuneau batranii, a venit criza – schimbam mentalitatea, in sfarsit vin fondurile europene si trebuie sa schimbam metoda. Traim intr-o schimbare permanenta conditionata de evolutia conjucturii, climei, vietii. Unii accepta si merg mai departe – evolueaza, alti nu. Prinsi in capcana rutinei, prefera monotonia, n-au vedere clara, taiesc in ceata, fara perspectiva. Refuza pentru ca le e teama de schimbare.
Nevoile omului, economiei, societatii, cresc permanent, variaza in intensitate si in structura lor, ne obliga sa facem ceva altfel, ceva nou, ca sa iesim din declin, din impas. Nu exista nimic constant si permanent, timpul nu se opreste, nici evolutia. Sa astepti sfarsitul privind pasiv, de a lungul timpurilor s-a dovedit o prostie care se plateste scump, uneori si cu viata. De aceea omenii care au condus societatea au incercat sa inteleaga, sa prevada, si au simtit nevoia sa intervina, sa schimbe traiectoria sau directia . Asa s-a nascut astrologia, stiinta, etc.
Vrem sau nu vrem, schimbarea oricum se intampla, dar cel mai bine este sa-o facem noi, in mod voluntar, orientat si calculat, cu rezultate prevazute, preconizate de obiective care satisfac nevoile noastre in crestere. Cercetarea si proiectul sunt doua instrumente de baza folosite pentru anticiparea si realizarea schimbarii. Prima ne spune „ce anume”, „de ce trebuie”, „in ce directie” si „cat”, al doila arata „cum, cind si cu ce”. Cercetarea ajuta in luarea deciziei, proiectarea ajuta la punerea ei in practica, merg mana in mana, in paralel. Cercetarea aduce solutii, prin proiecte se fac investitii. Asa se intampla in mod normal dezvoltarea planificata in lumea civilizata.
Aici intrebarile vin de la sine,
De cate solutii avem nevoie la ora actuala, in cate domenii, si la ce nivel ? Cine le va produce, si cand ? Ce buget ne trebuie pentru asta ?
Am ajuns unde ne doare. Daca incetinim, sau oprim cercetarea, ce se intampla ? – raspunsul este unu singur – involutie, decalaj, criza si saracie. Daca nu invatam sa facem proiecte, ce se intampla? – schimbarea se amana, devine mai scumpa, ne costa mai mult.
Parca avem ceva experienta in domeniu, nu credeti? Nu spun ca nu avem nimic, ca nu am facut nimic, dar tot la inceput suntem ca sa luam decizia finala, inca nehotarati, n-am ajuns la fund – deocamdata, poate nu a ajuns cutitul la os – oare ?
Inca ne taram pasivi, impinsi pe spate, suparati cu fata zambitoare, inecati in vorbe.
Perparim Demi
