Cristian Paun scrie, pe blogul sau, despre legea darii in plata ce implica si problema protectiei consumatorului.
„Discutiile la care am asistat in ultima perioada legat de ”darea in plata” au implicat si problema protectiei consumatorului. Consumatorii de servicii financiare ar fi insuficient aparati si complet vulnerabili in fata unor banci ”lacome” si ”ticaloase”, si de aici implicarea in discutie a ideii de protectie a consumatorilor. In consecinta, ar fi util sa privim mai indeaproape aceasta protectie sa vedem daca este consistenta si plina de virtutiile de care cei inregimentati incearca sa ne convina.
Protectia consumatorului (in general) ca activitate sufera de cateva probleme de logica grave care ridica serioase semne de intrebare cu privire la finalitatea unui astfel de demers (fie el si chiar privat):
[1] Intre consumatorii pe care pretind ca ii reprezint si ii protejez se pot gasi Consumatori X care sa aiba interese contrare Consumatorilor Y. O pozitie in apararea / protejarea unei categorii de consumatori ar atrage dupa sine incalcarea intereselor celeilalte categorii de consumatori. Consumatorii care au luat credite si care acum, din motive variate, doresc sa ”dea in plata” casa luata cu credit au interese contrare consumatorilor care au depozite bancare care au finantat aceste credite ipotecare si care ar fi puse in pericol printr-o astfel de masura. Cu alte cuvinte, apararea intereselor unor consumatori de servicii financiare (cei care vor sa dea in plata creditele ipotecare) loveste in interesele altor consumatori de servicii financiare (cei din ale caror depozite au fost finantate aceste credite ipotecare). Un alt exemplu: cei care au luat credite in franci elvetieni au interese contrare celor care au luat credite in lei sau care au depozite in franci elvetieni la bancile din Romania. Acesti consumatori nu pot fi protejati niciodata in acelasi timp. Si exemplele pot continua…
[2] A doua inconsistenta logica tine de un lucru mult mai profund. Prosperitatea noastra vine din implicare in procese productive care au ca scop final schimbul voluntar de bunuri si servicii apeland la mecanismele de piata. Inainte de a fi consumatori, cu totii trebuie sa fim implicati intr-o forma sau alta intr-un proces de productie. Functia de producator si cea de consumator se regaseste simultan in interiorul fiecaruia dintre noi. Mai mult, putem afirma ca functia de producator ia (sau ar trebui sa ia) fata functiei de consumator pentru ca nu putem sa consumam ceva daca in prealabil nu am produs si schimbat ceva cu ceilalti (Legea lui Say, o lege fundamentala in stiinta economica). In momentul in care cineva pretinde ca vrea sa protejeze consumatorul, el nu poate sa o faca fara sa protejeze si producatorul care ar trebui sa existe in fiecare dintre noi. Cand protectia consumatorului este transformata intr-o lupta la baioneta cu producatorii de bunuri si servicii, practic asistam la protejarea consumatorului de el insusi sau de atacarea producatorului de catre el insusi. Tocmai de aceea, de cele mai multe ori, protectia consumatorului se transforma in complet altceva: educarea consumatorului, informarea consumatorului etc.”
Citeste continuarea articolului pe blog