La nivelul UE, economia socială (ES) joacă un rol esențial. Aceasta combină profitabilitatea cu solidaritatea, creînd locuri de muncă, și consolidează în mod real coeziunea socială, economică și regională. Altfel spus, avem de-a face cu un tip de economie care acordă prioritate oamenilor, sprijinind dezvoltarea durabilă și inovarea socială, tehnologică și de mediu. Rezoluția PE din 19 februarie 2009 referitoare la ES reamintește că diversitatea formelor de întreprinderi este recunoscută în Tratatul CE, precum și prin adoptarea statutului societății cooperative europene. Totodată, consideră că ”Uniunea Europeană și statele membre ar trebui să recunoască economia socială și părțile implicate în aceasta – cooperative, societăți mutuale, asociații și fundații – în legislațiile și politicile lor”. Apoi, sugerează ca aceste măsuri să cuprindă ”accesul ușor la credite și la scutiri fiscale, dezvoltarea microcreditelor, crearea unor statute europene pentru asociații, fundații și societăți mutuale, precum și o finanțare UE adaptată și stimulente pentru a sprijini mai bine organizațiile din domeniul economiei sociale”. Intreprinderile sociale activează exclusiv în baza unor reglementări clare şi accesibile, cu respectarea anumitor principii consacrate în acest spațiu: prioritatea acordată individului şi obiectivelor sociale şi nu capitalului, apărarea şi aplicarea principiului solidarităţii şi al responsabilităţii sociale, convergenţa dintre interesele membrilor şi/sau a interesului general, alocarea unei părţi din profit pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă şi furnizarea unor servicii de interes pentru membri şi/sau de interes general etc. In România, ES revine explicit în atenţie în anul 2008, odată cu includerea acesteia ca domeniu eligibil pentru finanţare din Fondul social european (FSE). De acum ES este sprijinită ca domeniu major de intervenţie al POSDRU. Totodată, prin elaborarea unui proiect de lege, MM își propune realizarea premiselor pentru dezvoltarea unui sistem sustenabil de ES, ca soluție pentru incluziunea socială a grupurilor defavorizate și de creștere a oportunităților de ocupare pentru persoanele cele mai afectate de riscul de excluziune socială. Prevederile incluse au drept scop reglementarea ES, a cadrului general de organizare şi funcţionare a întreprinderilor care desfăşoară activităţi în cadrul acesteia, precum şi stabilirea măsurilor de promovare a acestora, conform scopurilor şi principiilor lor specifice. Principalele reglementări vizează stabilirea principiilor și obiectivelor, ca și definirea unor termeni de bază în domeniul ES. Sînt nominalizate, apoi, categoriile de persoane care fac parte din grupul vulnerabil și se definesc întreprinderile sociale. Sînt clarificate modalitatea de certificare a statutului de întreprindere socială și mecanismele de sprijinire şi încurajare a dezvoltării acesteia, ca în final să se facă referiri la înfiinţarea unor comisii special abilitate, înfiinţarea şi actualizarea Registrului electronic al întreprinderilor sociale, regimul sancționatoriu etc. Textul invocat relevă că grupul vulnerabil desemnează următoarele categorii de persoane aflate în situaţii de marginalizare socială: persoane cu dizabilităţi, persoane de etnie romă, tineri peste 18 ani care părăsesc sistemul instituţionalizat de protecţie a copilului, membri întreţinători ai familiilor care au copii în întreţinere etc. În cadrul aceluiași grup se mai pot include: persoane care au părăsit timpuriu şcoala (învăţămîntul obligatoriu); persoane eliberate din detenţie şi delincvenţi juvenili; persoane dependente de droguri/ alcool, cu probleme de sănătate mintală; persoane fără adăpost și victime ale violenţei în familie; persoane afectate de boli care le influenţează viaţa profesională şi socială etc. Inițiatorul proiectului în discuție preconizează că reglementările vizate vor contribui la creşterea calitativă şi cantitativă a ocupării prin crearea de locuri de muncă pe termen lung, fie în cadrul întreprinderilor sociale, fie prin sprijinirea de către acestea a unor activităţi care pot genera locuri de muncă. De asemenea, se scontează pe dezvoltarea unor programe zonale sau comunitare complexe și identificarea de răspunsuri adaptate nevoilor locale specifice, inclusiv prin o identificarea corectă a acestor nevoi, mai ales cu privire la grupurile vulnerabile, ori dezvoltarea unor mecanisme eficiente de producţie la același nivel. Evident, sub aspectul impactului social estimat, se apreciază că dezvoltarea domeniului ES în România va avea influență directă asupra incluziunii sociale a persoanelor aparţinînd grupurilor vulnerabile cît şi asupra calităţii vieţii persoanelor din comunitate.
