Ion Coman scrie pe blogul sau despre cum pot fi prevenite fraudele in PNDR.
“Dupa nici mai mult nici mai putin de 8 ani in care au fost declarate poate cateva mii de proiecte neeligibile din cauza asa-ziselor “conditii artificiale”, se trezeste AFIR ca dintr-un somn de moarte si vine cu grija parinteasca la “spartul targului” sa ne explice de ce au fost neeligibile acele mii de proiecte dupa ce, ati ghicit, au fost in prealabil finantate si derulate. Asta asa, ca sa stim si noi si sa nu mai barfim pe la colturi ca ni s-au aplicat reguli despre care nu am avut stiinta.
Si da AFIR-ul o definitie ca la carte, a conditiilor artificiale de finantare, pe care nu poti decat s-o aplauzi si sa zici, oh Cerule, ce frumos mai zice AFIR si cum respecta el definitiile originale, importate de la Bruxelles.
Dar imediat dupa definitia frumoasa, AFIR arunca cu mucii in fasole si incepe sa bage exemple de “conditiile artificiale”. Un prim exemplu dat de AFIR este urmatorul: “Ferme construite una in imediata vecinatate a celeilalte, inlesnind astfel colaborarea celor doua societati solicitante de finantare nerambursabila. In aceste cazuri, in general intalnim: teren lotizat, utilitati comune, lipsa delimitarilor, constructor comun, consultant comun, activitati identice, similare sau complementare etc.”
Hai sa explicam putin ce nu pricepe AFIR-ul, expertii sai si statul roman care este ca o baba pe moarte cu basmaua pe ochi ca oricum nu mai vede bine si traieste din inchipuiri, incercand sa atraga fonduri europene.”
Mai multe detalii pe blog
