Metodologia de realizare a unei strategii de dezvoltare locala

Metodologia de realizare a strategiei cuprinde 3 faze:

• Fundamentarea necesitatii de elaborare a strategiei;
• Elaborarea propriu-zisa;
• Implementarea si evaluarea.

A. Fundamentarea necesitatii de elaborare a strategiei:

– necesita abordarea a 2 categorii de aspecte:

• premisele elaborarii strategiei;
• modalitati de fundamentare;

Premisele elaborarii strategiei:

– reprezinta cerinte care trebuiesc respectate in procesul de planificare strategica;~ Luarea in considerare a fazei din ciclul de viata in care se afla comunitate locala:

– ca si o organizatie, comunitatile locale prezinta un ciclu de viata alcatuit din 4 faze: lansare, crestere, maturitate si declin.

In fiecare dintre acestea, caracteristicile constructive si functionale ale comunitatilor sunt diferite si, in consecinta, tipul de strategie adoptat va trebui sa tina cont si de acestea, adica sa fie in concordanta cu etapa din ciclul de viata. In functie de acest criteriu, strategiile de dezvoltare a unei comunitati locale sunt urmatoarele:

– in fazele de lansare si crestere se recomanda strategia de dezvoltare;
– in faza de maturitate se recomanda strategia de consolidare;
– in faza de declin se recomanda strategia de redresare.

~ Luarea in considerare a stake-holderilor. Stake-holderi = factori endogeni sau exogeni comunitatii interesati ca activitatea acesteia sa se deruleze in conditii de eficienta economica si sociala.

~ Asigurarea continuitatii procesului strategic.

Elaborarea strategiei nu trebuie sa fie un proces izolat de etapa, ci un proces continuu, permanent.

~ Asigurarea flexibilitatii procesului strategic. Implementarea strategiei nu trebuie sa urmareasca identic operationalizarea continutului sau, ci trebuie sa fie un proces flexibil, in sensul ca strategia trebuie permanent actualizata, imbunatatita, in functie de schimbarile care intervin in interiorul comunitatii locale sau in mediul ei ambiant.

Modalitati de fundamentare:

– studii care furnizeaza informatii pentru fundamentarea stiintifica a strategiei

Principalele studii (modalitati de fundamentare) sunt:

– studiul de diagnosticare (ofera strategiei informatii referitoare la punctele forte si slabe ale comunitatii, dar si recomandarile pentru amplificarea potentialului de viabilitate economica si sociala);

– studiul de marketing (evidentiaza si ofera strategiei cerintele populatiei, necesitatile actuale si viitoare ale comunitatii locale, precum si modalitati de promovare a acesteia pentru o dezvoltare ulterioara);

– studiu de prognoza (resurse si surse de finantare, termene si avantajul competitiv oferit de conditiile locale)- studii ecologice (prevad cerintele de protejare a mediului ambiant).

B. Elaborarea strategiei de dezvoltare locala:

a) Formularea misiunii comunitatii locale. Misiunea se refera la scopul pentru care a fost infiintata si functioneaza organizatia respectiva, precum si la conceptia, filosofia managementului, referitoare la modul de realizare a activitatilor. Specificul misiunii este faptul ca reprezinta o enuntare de elemente necuantificabile. Misiunea trebuie sa cuprinda:

– ce anume face comunitatea locala prin intermediul autoritatilor locale (exprimarea sintetica);

– care sunt detinatorii de interese si cum sunt luati in considerare (stake-holderi);

– care sunt valorile comunitatii locale.

b) Precizarea obiectivelor strategiei. Obiectivele strategice se stabilesc pe orizonturi mari de timp (3-5 ani) si se refera fie la ansamblul comunitatii, fie la componentele majore ale acesteia.

Pentru a fi de calitate, obiectivele strategice trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte de rationalitate:

– sa fie realiste (in concordanta cu potentialul comunitatii respective);

– sa fie stimulatoare (sa incite la autodepasire);

– sa fie mobilizatoare (sa prezinte importanta pentru stake-holderi);

– sa fie comprehensibile (reale).

c) Stabilirea optiunilor strategice si modalitatile de realizare a obiectivelor. Optiunile strategice se stabilesc in functie de tipul de strategie adoptat.

d) Dimensionarea resurselor necesare. In strategie se stabilesc 4 categorii de resurse:

– informationale;

– umane;

– financiare;

– materiale.

e) Stabilirea termenelor. Termene = limita fixata in timp printr-o dispozitie sau invoiala ce reprezinta diferite momente intermediare sau finale, pentru realizarea obiectivelor si operationalizarea optiunilor strategice.

g) Articularea tuturor componentelor strategiei intr-o strategie globala.

h) Realizarea strategiilor partiale. Strategiile partiale pot fi delimitate fie structural (pe compartimente), fie din punct de vedere procesual (pe functiuni si activitati). De obicei, strategiile partiale se delimiteaza procesual pe functiuni, ducand la existenta mai multor strategii partiale in functie de specificul comunitatii locale:

– Strategia de mediu;

– Strategia de dezvoltare economica;

– Strategia de dezvoltare a infrastructurii;

– Strategia de cooperare teritoriala;

– Strategia de resurse umanei).

i) Realizarea politicii globale si a politicilor partiale. Politica se deosebeste de strategie prin:

– orizontul de timp (mai mic pentru politica 0,5-2 ani si mai mare in cazul strategiei 3-5 ani);

– grad de detaliere (mai mare pentru politica si mai mic pentru strategie).

C. Implementarea si evaluarea unei strategii de dezvoltare locala

1. Pregatirea implementarii are in vedere urmatoarele aspecte:

a) Pregatirea climatului din cadrul comunitatii in vederea diminuarii rezistentei la schimbare din partea societatii civile si cresterii receptivitatii acestora fata de elementele inovatoare propuse prin strategie;

b) Asigurarea resurselor informationale, umane, financiare si materiale necesare punerii in aplicare a strategiei;

c) Realizarea unui program cadru de implementare;

2. Reproiectarea sistemului de management conform cerintelor realizarii obiectivelor;

3. Operationalizarea schimbarilor strategice previzionate;

4. Controlul si evaluarea strategiei. Prin evaluare se compara obiectivele previzionate cu realizarile obtinute, acestea fiind masurate intr-o etapa intermediara de control.