Non scholae sed vitae discimus…

Promovabilitatea la BAC a fost anul asta de ca. 50%, cea mai slaba din ultimii 20 ani. Toata lumea s-a apucat sa comenteze, ministrul Funeriu sa se felicite ca in sfarsit BAC-ul a fost corect, opozitia ca nu e ok  samd. Multi isi dau cu parerea si, ca de obicei, majoritatea pe langa subiect. Ca sistemul de invatamant este la pamant stie toata lumea, acum s-a vazut si cu cifre. Nu am auzit insa pe nimeni sa comenteze asupra cauzelor.  Asadar, fara a avea pretentia unei analize exhaustive asupra fenomenului desoebit de complex al educatiei, in general, iata cateva consideratii asupra pasilor ce au fost facuti dupa Revolutie, dupa parerea noastra, intr-o directie gresita. Este un paradox aici: in dezastrul general din vremea comunismului, sistemul de invatamant, desigur, hiperteoretic si cu alte multe neajunsuri, cat de cat functiona. Acum, nu mai este cazul. „Reforma” inceputa dupa revolutie nu a umblat decat la „forma” (poate de aia ii si zice reforma, ca daca s-ar fi umblat la continut s-ar fi numit „recontinut”). Astfel:

1. Desfiintarea examenului de admitere in liceu. Examenul reprezenta un filtru: tria si distribuia elevii si stabilea astfel si un clasament al liceelor. Astazi functioneaza un super sistem computerizat ce lasa, pana la urma, la voia hazardului intrarea unui elev la un liceu sau altul. De exemplu, un elev cu media 9 va alege un liceu ce in anul anterior a avut ultima medie in jur de 9. Nimeni nu-i garanteaza insa ca anul acesta nu se vor inscrie suficienti candidati cu medii mai mari decat el, astfel incat dintr-o data media lui devine mica. Pierde prima optiune. Cum sistemul ii distribuie intai pe toti cei ce s-au incadrat corect la prima optiune, elevul respectiv ajunge in cel mai fericit caz la a patra optiune intrand cu media 9 la un liceu unde cea mai mare medie de admitere a anului anterior a fost 6. Este inutil de comentat ca acest elev se nenoroceste pe viata. Si macar daca, asa prost cum e, sistemul ar fi avut o continuitate, dar de la an la an s-au adus inovatii: ba si examen de capacitate si de intrare in liceu, ba fara capacitate, ba cu examenul de capacitate distribuit in timpul anului (asta este genul de idee ce nu-ti vine decat odata la 500 de ani)…

2. Descentralizarea. Acest cuvant a devenit o paradigma, numai ca in loc sa se aplice in economie, unde statul este inca mult mult prea implicat, a fost exersat in invatamant? De ce? Daca toti elevii trebuie sa beneficieze de aceeasi pregatire, si cei din Pocreaca si cei din Bucuresti, de unde pana unde aceasta dorinta de a descentraliza? De ce trebuie sa existe manuale alternative, spre exemplu? Adica, Caragiale  nu este la fel de important pentru toata lumea? Rezultatul este ca profesorii nu prea se mai tin de manuale, iar elevii nu prea mai citesc nimic. O si mai grea lovitura este data de actuala lege a invatamantului care trece titularizarea profesorilor de la nivelul inspectoratului la nivelul scolilor. Pana cum, de bine de rau, era un examen national si se mituia la nivel de inspectorat, mai erau si unii care stiau si luau examenul de titularizare pe bune. De acum inainte, fenomenul coruptiei se va amplifica: inspectorate erau 41, scoli sunt mii…ce credeti, dintre 2 canidati pe un acelasi post la o scoala generala, cine va fi titularizat: Nita Ghitescu, competent dar un oarecare, sau Ghita Nitescu, prietenul directorului?  Traim in tara lui Caragiale, de aia trebuie studiat in mod obligatoriu si de catre  toata lumea.

3. Distrugerea invatamantului profesional. A inceput sistematic dupa Revolutie, dna. Andronescu i-a dat lovitura de gratie: a desfiintat scolile profesionale. Acum toata lumea este la liceu, si cel de la profesionala si cel de la profilul teoretic studiaza integrale  la matematica, nu conteaza ca pentru prima categorie este pierdere de vreme….dau si acelasi bac (cu mici nuante, dar nesemnificative). Toata industria se plange de slaba pregatire a angajatilor „meseriasi”: tamplari, ospatari samd. Nu stiu nici sa serveasca la masa, nici sa rezolve integrale.

4. Hiperteoretizarea invatamantului si inflatia de facultati. Toata lumea are astazi o diploma: ea nu mai are nicio valoare. Sigur, veti zice, valoarea o da piata, sa faca fiecare ce vrea, dar sa ne gandim la pierderile la nivel national, atat economice cat si in ceea ce priveste capitalul uman. Daca cineva care ar fi fost un bun apicultor, de exemplu, se lanseaza in studii universitare, pentru care nu are nivelul de abstractizare necesar, efectele negative  sunt multiple: avand pretentiile pe care in mod nominal i le da diploma, va refuza sa se antreneze in activitati sub nivelul de pregatire parcurs: traim deja criza celor cu studii superioare ce nu-si gasesc un loc de munca potrivit cu nivelul scolii absolvite. S- a investitit, insa, in educatia lor. Daca se intorc, totusi, la apicultura, o vor face prost, nici aici nu au pregatirea necesara. Mierea va fi de proasta calitate, se va vinde numai in vrac si va contribui mai putin la PIB,  samd. La nivel general, traim drama incompetentei generalizate ce paralizeaza Romania.

5. Reforma invatamantului, varianta Funeriu. Cele 2 mari masuri (astept sa fiu contrazis) ale noii legi sunt trecerea titularizarii profesorilor la nivelul scolilor (am comentat deja mai sus asupra acestui subiect) si trecerea clasei a IX a de la liceu la generala. Aceasta a doua masura este intr-adevar geniala: ea va rezolva problema invatamantului romanesc….sigur, o sa se creeze ceva haos, ca scolile generale nu vor avea suficiente sali de clasa, ca se vor reduce catedre ale profesorilor de la liceu samd…Detalii.

6. Sa vorbim si despre salariile profesorilor? Nu, e prea dureros.

Poate, intr-un final, vor aparea si masuri de genul: campanie de consultare a profesorilor, elevilor si parintilor la nivel national asupra directiei reformei in invatamant, schimbarea curriculei in sensul adaptarii ei la cerintele pietei, intarirea invatamantului profesional care trebuie sa abordeze grosul masei de elevi  , inclusv prin pachete financiare care sa sprijine cooperarea dintre scoala si industrie, reducerea drastica  a numarului de scolii superioare admise samd.

Rezultatele „ReFormei” s-au vazut. Asteptam cu nerabdare si „ReContinutul”….

DC

One Reply to “Non scholae sed vitae discimus…”

  1. Mihaila Raul spune:

    Riguros comentariu. Cauze sunt mai multe. S-au desfiintat mai multe examene, cum ar fi la administerea in clasa a XI-a. Au disparut acele filtre care existau. Acum toata lumea are master. Cunosc cazuri: persoana vinde la taraba, dar are master.
    La punctul 5 chestia cu titularizarea si subordonarea scolii la administratia locala are un scop precis: se vor da afara profesori prin intermediul administratiei (se vor scoate castanele din foc cu mana altuia). Eu personal nu sunt adeptul titularizarii vesnice. Nu e normal sa ramai pe viata pe un post. Ar trebui sa indeplinesti niste standarde ca sa pastrezi postul, inclusiv un procentaj de admisi la Bac.
    Dar cea mai mare tampenie mi se pare admiterea in invatamantul superior pe baza de dosar si prin pondere din notele din liceu. S-a dat astfel posibilitatea profesorului sa ia spaga de la elevi pentru note mari. Plus ca nu poti compara liceele intre ele dupa mediile elevilor. Examenul este proba. S-a ajuns acum, din cauza dosarului pentru admitere, ca nota elevului sa nu mai aiba menirea care o avea. Fiecare ia note mari. Totul pleaca de la incompetentii care au condus sistemul. Elevii si parintii, si noi inclusiv suntem doar victimele. Ma gandesc cu groaza la elevii de nivel mediu care vor trebui sa munceasca in viitor ca adulti. Nu stiu sa faca nimic. Noroc ca adaptabilitatea e mare. Sau vor lucra afara si noi din mila suventiilor UE.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

scroll to top