Regenerarea Romaniei – o miza iremediabil ratata?
Nu fac acum altceva decat sa propun un exercitiu de reflectie asupra sanselor de salvare a Romaniei ca stat, care, aparent, nu are niciun corespondent in ceva imediat previzibil, pragmatic, cum si-ar dori poate multi romani. Totusi, macar pentru a ne face o datorie de onoare, chiar si la salonul de reanimare in care se afla garata aceasta tara, merita sa ne imaginam constructiv ultima manevra de terapie intensiva posibila, pana la ultimele consecinta.
Administrarea Romaniei post- decembriste – o sinergetica macabra
Intr-adevar, asa cum remarca recent si Profesorul Cristian Paun, originile Raului deversat asupra Romaniei tin in mod fundamental de rasturnarea completa a tablei de valori ce a avut loc complet deliberat, dupa decembrie 1989. Operatiunea de machiere, absolvire de pacate si propulsare totala a grupului frustrat din spatele fostei Securitati a fost – cu mijloace extrem de machiavelice si ingenioase (“revolutie in direct”, concept de manipulare in masa omologat in sociologia presei) – realizata in mod remarcabil ca efecte pentru imensul apetit de devorare pe care liderii din umbra respectivi il aveau. In mod paradoxal sau nu, oamenii generalilor Stanculescu – Chitac & Comp poate au crezut sincer ca „elita” incarnata de tandemul Iliescu – Roman ar putea face sa teleghideze suportabil corabia eliberata de spectrul clanului Ceausescu.
In fond, teoria conspiratiei – adica a loviturii de palat din acea iarna a anului ’89 – pe care am invocat-o inca din martie 1990 in paginile ziarului „Zig- Zag” s-a confirmat pas cu pas, zi de zi. Si acum il zarim, de pilda, in imaginile de arhiva, difuzata morbid la toate televizunile de senzatie, pe fostul obscur traducator al lui Ceausescu, in fundalul imaginilor acestuia, in tete-a -tete cu Regina Elisabeta si ne amintim cum brusc a fost propulsat ca ministru de externe, imediat ce fiul komintern-istului Valter Roman a devenit tam – nesam prim ministru – din simplu confererentiar in titrat in mecanica fluidelor.
Din pacate pentru noi, meniul de executat a fost altul decat cel bombastic enuntat de “tinerii lupi” cadristi de tot soiul, de la uascer-istul gonflat pe nume Adrian Severin pana la actualul magnat Catarama, cel ministru minune al turismului romanesc post-decembrist. In mare parte, operatiunea de discreditare si pierdere a influentei – mai ales geo-politice a Romaniei – in lumea araba, s-a desavarsit in mod straniu, inca din vremea eliminarii Gildei Lazar din MAE si continuand triumfal in cursul urmatoarelor mandate (cu scurte interludii conjuncturale mai luminoase). Dar, de fapt, odata cu pierderea deliberata a pietelor traditionale pentru produsele romanesti si distrugerea deliberata a marilor rafinarii, combinate si industrii de gen „1 Mai”, Romania a fost sistematic emasculata de toata resursele pe care ar mai fi putut-o face sa conteze pe harta Europei. Acest sinuos proces de distrugere a avut etapele sale complicate intrucat, altfel, oricata energie toxica ar fi avut politicienii respectivi, inca omniprezenti pe ecrane, nu am fi putut sa ne indreptam spre un asemenea faliment moral si social -economic. Altfel spus, nimic nu a fost intamplator, nici macar subtila infiltrare a presei cu toate smarcurile menajere ale mahalelor, nu ar fi cunoscut o asemenea explozie – de la „Bulina Rosie” incoace.
Acum Marile Rauri s-au produs deja, iar atacarea fiintei romanesti – in fibra sa cea mai intima – nu mai poate fi curmata cu adevarat, pe termen scurt, doar cu eforturi din tara. Unica dilematica, daca ar fi sa mai reziste vreuna, a ramas sa graviteze intre un obscurantism cvasi – medieval si un “post- modernism” de mucava, searbad si teribil de kitsch si de gaunos. Uneori, cand conversam cu unii taximetristi mai cu scoala vietii, nu doream sa-i cred ca tot acest genocid social a fost imaginat si produs intentionat, pana in cele mai mici detalii. Intr-adevar, clanul direct descendent al lui Ceausescu a fost cumva marginalizat, dar increngatura de neamuri proaste si rapace din Primaverii, care a venit la paine si cutit, a fost de sute de ori mai toxica si mai abil dozata, in doze homeopatice, pana s-a ajuns la peisajul devastat moral de astazi. Abia acum, desi cumva rasturnat, stergerea mintilor prin ideologema “omului de tip nou” sau a “umanismului socialist” s-a implinit irevocabil, cu consecinte greu de evaluat in timp. De aceea, orice exorcism am planui, cred ca nici Mama Omida n-ar fi indeajuns de calificata ca sa mai asaneze terenul.
Putine idei pentru o resuscitare pe muchie de cutit
Aparent, conducerile Germaniei si Frantei realizeaza dramatic, abia tardiv, ce a insemnat – in plan practic – cautionarea imposturii si mizeriei totale din “politica mioritica”, cu tot corul de acoliti si de pseudo – analisti ce invadeaza zi si noapte ecranele patriei. Dupa recenta descindere a OLAF la Bucuresti si raportul foarte dur al Comisiei Europene, elitele intelectuale din Romania, mai ales cele care se auto-gratuleaza cu merite de mare noblete spirituala, ar merita sa -si vina in fire si sa faca presiuni mult mai energice pentru ca Romania sa fie pusa serios in discutie in fata Consiliului European si sa se instituie rapid un boicot politic firesc ( de tipul celui impotriva lui Haider, din Austria) contra reprezentarii paguboase diplomatice si de leadership a Romaniei, pana ce toata aceasta „garnitura de unicate”, cum pompos isi intitulase Roman „discipolii” – indiferent ca se afla la putere sau in opozitie – vor parasi definitiv scena, macar cu coada intre picioare, daca nu se poate cu conturile din paradisurile fiscale la vedere.
Dupa interventia publica recenta, extrem de drastica a presedintelui ERSTE Bank, si Consiliul Investitorilor Straini si camerele bilaterale de comert ar merita sa se implice mult mai responsabil, pentru ca este clar ca si interesele lor vor avea din ce in ce mai mult de suferit intr-o tara ca Romania. Vreau sa spun ca ar fi de mii de ori preferabil sa fie adusa la putere o mare figura credibila, chiar din diaspora, decat sa continue actuala complacere nationala in mlastina formelor fara fond si a discursurilor sforaitoare, de pacalit persoanele cu intelect liminal.
Pentru aceasta, nu este nevoie de niciun fel de revolutie spectaculoasa prin canale TV, cu emisuni comandate si teleghidate de la Kremlin sau din orice alt post de pe glob. Sunt, din nefericire, convins ca o tamaduire treptata nu va putea incepe fara un guvernamant european – cel putin financiar – economic – , care sa monitorize militareste orice miscare din zona finantelor Statului si instituie un pachet de masuri si sanctiuni rigide din partea din partea Bancii Centrale Europene in cooperare cu BNR, pana ce situatia nu revine la un minim de plauzibil si de suportabil. Mai este inca posibil de stopat dezintegrarea vertiginoasa care are loc sub augusta noastra lehamite, vecina cu hibernarea sau sinuciderea lenta. Trebuie sa mai existe forta care sa ne scape in egala masura de foamea diforma a tuturor grupurilor de potentati actuali, indiferent ca provin din zona damboviteana sau straina, de la marele colectionar din Zambaccian la camarila oculta a „liberalilor” aberanti (cu aberantul slogan primitiv „prin noi insine”!) sau dinspre gradinile carpatice, urat mirositoare, care au fermecat-o pe inegalabila arbitra a elegantei de pe Splai – dna Elena Udrea.
Pana la urma, ar fi de preferat sa devenim si dominion chinez sau, de ce nu, costa rican – decat sa se mai se prelungeasca delirul actualei bande din cel mai populat parlament cu demagogi si farseuri la mia de locuitori de pe mapamond.
Subscriu in totalitate.