Șapte mituri legate de amânarea plății ratelor la credite

Monitorul-Oficial.jpg

În data de 30 martie 2020 a fost publicată în Monitorul Oficial OUG nr. 37/2020, privind acordarea unor facilități pentru creditele acordate de instituții de credit și instituții financiare nebancare anumitor categorii de debitori. În ciuda acestui fapt, anterior publicării actului normativ, în spațiul public au apărut numeroase luări de poziție față de presupusul conținut al reglementării, opiniile exprimate fiind mai mult sau puțin partizane în funcție de „tabăra” din rândul căreia provin autorii, cea a debitorilor sau cea a creditorilor.

Prin urmare, în prezentul articol vom încerca să demontăm o serie de false teze vehiculate în spațiul public cu privire la conținutul noii reglementări, cu scopul de a prezenta, dintr-o poziție neutră, mecanismul conceput de executiv pentru sprijinirea debitorilor din contractele de credit în perioada pandemiei cauzate de coronavirusul SARS-CoV-2.

1. Debitorii ar fi putut să refuze plata ratelor, chiar și fără vreo lege în acest scop – Fals.

Contractul de credit reprezintă legea părților și are, potrivit Codului Civil, caracter obligatoriu. Totodată, contractul dă naștere, pentru creditor, unui drept de creanță care este protejat de art. 44 din Constituție art. 1 cuprins în Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum acesta a fost interpretat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Pe baza acestui statut, dreptul de creanță al creditorului este pus la adăpost de intervenția statului, care se poate produce doar în anumite condiții.

Totodată, contrar unor păreri vehiculate în spațiul public, cadrul normativ în vigoare nu cuprinde alte instituții de drept care să permită debitorilor să amâne plățile, în absența acordului creditorului. În ceea ce privește forța majoră ca modalitate de stingere a obligațiilor, aceasta nu este aplicabilă în materia obligațiilor ce au ca obiect bunuri de gen, precum sunt banii – Codul Civil este categoric în această privință.

Nici instituția impreviziunii, asupra căreia Curtea Constituțională s-a aplecat, recent, nu credem că ar putea fi invocată de către debitori. Astfel, potrivit Deciziei nr. 721/2019: „impreviziunea în contracte nu are niciun element de contingenţă cu situaţia economico-financiară a debitorului, ea circumscriindu-se exclusiv echilibrului dintre prestaţiile contractuale ale părţilor”. Astfel, Curtea consideră că incidența impreviziunii apare doar atunci când o schimbare a împrejurărilor produce efecte pe planul unui dezechilibru juridic între prestațiile părților, iar nu o degradare a situației economice a debitorului (ca urmare, spre exemplu, a scăderii nivelului veniturilor sale).

2. Guvernul ar fi putut să impună amânarea fără niciun cost (dobândă) pentru toți debitori – Fals.

O asemenea măsură ar reprezenta o ingerință evidentă asupra dreptului de creanţă al creditorului, drept protejat prin prevederile constituționale și convenționale la care am făcut referire mai sus. Deși ingerințele pot fi admise cu respectarea anumitor condiții, aplicarea universală a unei măsuri de a amânare a obligației de plată a ratelor nu ar putea fi considerată proporțională cu scopul urmărit. Tocmai de aceea Guvernul a prevăzut condiția afectării veniturilor debitorului de situația gravă generată de pandemia COVID-19. În fond, pe lângă interesul individual al debitorilor, analiza proporționalității măsurii trebuie să aibă în vedere și interesul general al societății, care nu este deloc străin de buna funcționare a sistemului bancar, acesta fiind, la rândul său, pus la încercare în contextul actual.

3. După încetarea perioadei de suspendare a plăților, debitorii vor trebui să restituie întreaga sumă amânată la plată, deodată – Fals.

Potrivit art. 4 din OUG nr. 37/2020, Capitalul majorat (format din soldul existent la finalul perioadei de suspendare, respectiv dobânda corespunzătoare sumelor scadente a căror plată este suspendată – n.n.) se plătește esalonat pe durata ramasă până la noua maturitate a creditelor (durata inițială la care se adaugă perioada de suspendare), ulterior perioadei de suspendare, cu excepția creditelor ipotecare pentru care dobânda corespunzătoare sumelor scadente a căror plată este suspendată se plătește esalonat, în 60 de rate lunare egale.

4. De suspendare ar urma să beneficieze doar persoanele fizice – Fals.

Potrivit art. 1 pct. b) din Ordonanță, debitorii sunt persoanele fizice, PFA, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, profesiile liberale și cele care se exercită în baza unor legi speciale și persoanele juridice (cu excepția instituțiilor de credit).

5. Beneficiază de amânarea plăților doar debitorii care nu înregistrează restanțe la momentul instituirii stării de urgență – Fals.

Potrivit art. 2 alin. 6) din Ordonanță, de prevederile acesteia vor putea beneficia împrumutații care nu înregistrează restanțe la data instituirii stării de urgență (16 martie 2020), precum și cei care au efectuat plata sumelor restante până la data solicitării suspendării obligației de plată. Așadar, debitorii care înregistrează anumite restanțe vor putea solicita suspendarea plății ratelor pentru o perioadă de până la nouă luni dacă vor efectua plata sumelor restante până la momentul formulării cererii de suspendare.

6. Debitorii nu vor putea opta decât pentru suspendarea plăților pe o perioadă fixă de nouă luni – Fals.

Potrivit art. 3 alin. 3) din Ordonanță, debitorii vor putea opta, prin intermediul solicitării transmise creditorului, pentru ca suspendarea obligației de plată a ratelor să opereze pentru o perioadă cuprinsă între o lună și nouă luni.

7. Odată cu amânarea ratelor, băncile vor percepe dobândă la dobândă – Fals.

În concret, amânarea obligației de plată a unor rate nu reprezintă altceva decât creditarea împrumutaților cu sumele echivalente ratelor respective, pe durata de timp pentru care aceștia optează – până la nouă luni. Practic, creditorul împrumută debitorului suma de bani corespunzătoare ratelor amânate, sume care, în mod firesc, ar trebui să se adauge la soldul actual al creditului, întrucât reprezintă o nouă suma împrumutată, fiind vorba, până la urmă, de sume de care debitorul beneficiază, iar nu creditorul… Mai multe detalii găsiți aici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.