O intreaga mitologie se invarteste in jurul asa-numitelor „fonduri europene”, acele resurse financiare pe care Uniunea Europeana le pune Romaniei la dispozitie pentru sustinerea integrarii in perioada post-
aderare. Sunt fonduri structuale pentru promovarea restructurarilor necesare, sunt fonduri de coeziune pentru sprijinirea celor afectati de restructurari.
Din scepticism unii sustin ca Romania este incapabila sa absorba acestor fonduri datorita faptului ca putini sunt cei care stiu procedura dezvoltarii prin programe. Mai trebuie luat in calcul si deficitul institutional grav in domeniu si probabil chiar disfunctiile bugetare din cauza carora nu se vor asigura contributiile partii romane la cofinantare.
Scepticii nu au insa de ce sa se ingrijoreze. Banii vor fi folositi. Toata lumea are interes ca acestia sa fie cheltuiti.
Ceea ce prefigureaza cheltuirea cu certitudine a fondurilor europene alocate Romaniei, este faptul ca o mare parte din economia din Romania se gaseste sub controlul unor companii straine, indeosebi din Uniunea Europeana.
Axa majora a economiei (productia si distributia petrolului, distributiile de gaze si electricitate, productia de otel si ciment, telecomunicatiile, bancile) se afla deja in mainile capitalului vest-european. Capitalul strain va rontai sistematic in dreapta si in stanga axei majore a economiei, preluand sub control alte pozitii.
Capitalul strain a pus stapanire pe comert si se asteapta invazia acestuia in servicii. Ca persoane juridice romane, companiile cu capital strain sunt eligibile de a accesa fonduri europene destinate Romaniei.
Sunt gata s-o faca si sunt bine pregatite in acest sens, avand experienta in a opera cu programe si expertiza in a derula programe europene.
Grupul de Economie Aplicata (GEA), singura entitate din Romania care s-a incumetat ca structura privata sa intre pe piata exigenta a previziunilor economice si care intocmeste analize extrem de fine si pertinente, a formulat problema in termenii diplomatici ai pregatirii superioare a companiilor straine de a accesa fondurile europene prin comparatie cu firmele romanesti.
Gradul in care „banii europeni” vor ajunge sa finanteze firme, tot „europene”, va depinde de la un sector la altul, de la o activitate la alta, in functie de prezenta specifica in domeniu a firmelor straine.
