Institutiile bancare nu si-au facut temele pentru a participa la distribuirea fondurilor europene, cred unele ONG-uri.
Bancile nu si-au pregatit inca instrumente flexibile si nu sunt realmente adaptate pentru marea provocare pe care o reprezinta accesarea fondurilor europene.
Institutiile bancare nu sunt receptive la a intra in formule parteneriale complexe (public – privat – ONG), care sa le aduca incredintarea ca merita sa cofinanteze proiecte, ci prefera confidentialitatea excesiva, opacitatea, reticenta in locul dialogului cu beneficiarii, transparentei, mobilitatii.
Ceea ce bancherii ar fi trebuit sa faca ar fi fost un lobby in relatia cu Guvernul, prin intermediul Asociatiei Romane a Bancilor. Astfel, acestea ar fi avut posibilitatea sa se implice in preselectarea proiectelor majore care ar urma sa fie finantate.
In plus, institutiile bancare nu au investit din timp in formarea profesionala a propriilor experti, in cadrul unor programe de formare in tara sau in Europa. Astfel de programe ar fi ajutat la luarea unor decizii in cunostinta de cauza asupra pasilor de urmat.
Bancherii nu au consultantii necesari, nu isi asuma nicio responsabilitate, dar dau vina pe administratia locala. Bancile nu au generat structuri proprii de consultanta aplicata care sa vina eficace in intampinarea partenerilor si potentialilor beneficiari, invoca nefinalizarea pregatirilor autoritatilor publice, mai ales prin publicarea ghidurilor solicitantului, dar nu au transpus modalitati de ajutorare concreta a celor care doresc sa finanteze studiile de fezabilitate si/sau microstrategii de dezvoltare zonala/sectoriala.
Acestea ar fi fost o parte preliminara independenta de oficializare a programelor operationale. Mai mult, nu se dovedesc suficient de coresponsabile in evaluarea complexa si realista a proiectelor, inainte de a li se stabili oficial eligibilitatea si conformitatea.