In caz contrar, sustine autorul, toti economistii ar fi astazi bogati, intrucat ar cunoaste dinainte evolutia pietelor.
El adauga si un argument rupt din actualitate: lantul de dezastre financiare neprevazut de economisti, care acum nici cu solutii nu se inghesuie sa vina, lasand totul in gestiunea politicienilor si a parlamentelor nationale.
Autorul se intreaba apoi cum se mai justifica ideologia ultraliberala?
Schitez repede cateva raspunsuri, sper pe intelesul tuturor:
1. Economia este o stiinta bazata pe metode de cercetare ale comportamentului uman de consum, munca, acumulare, investitie, productie si cunoastere. Poti sa explici ceea ce s-a intamplat ca fenomen. In schimb, proiectiile sunt greu de realizat si sunt insotite intotdeauna de probabilitati. Ca sa simplific la maximum explicatia, este foarte greu sa intuiesti reactiile propriilor membri de familie, despre care se presupune ca detii cele mai complete informatii, darminte pe cele ale unui grup de oameni straini tie. Rationalitatea este limitata, iar comportamentul uman adeseori impredictibil. Evolutia pietelor (a reactiei maselor) este intuibila ca tendinta, ciclicitate, dar nu poti estima cu precizie momentul schimbarilor majore. Karl Popper nu credea in forta de predictie a nici unei stiinte sociale.
2. Profituri record, netransparenta, speculatii, ineficienta si abuzuri. Asa ar putea fi sintetizata, in doar cateva cuvinte, criza financiara mondiala actuala. Pe de o parte, investitorii au alergat dupa active financiare care promiteau randamente mult superioare ratelor dobanzilor ani buni la rand. Acesta e comportamentul tipic speculatiilor. Lacomia este justificarea asumarii unor riscuri mult prea mari, care acum s-au materializat. Pe de alta parte, agentiile de rating au inchis ochii la riscuri neacoperite, iar institutiile de reglementare si-au ratat obiectul de activitate. E vorba, in definitiv, tot despre oameni.
3. Raspunsul la ultima problema e simplu: libertatea neinsotita de responsabilitate poate duce la dezastre. Responsabilitatea fondurilor de investitii a lipsit. Nu libertatea este deci viciul, ci lipsa de responsabilitate.
