Cata absorbtie de fonduri europene – atata drama?

Cata absorbtie de fonduri europene – atata drama?

~ insemnari pe marginea unui recent dosar de presa ~

Daca intr-adevar presupunerile sau premonitiile evidentiate de recentul numar al revistei ”Capital” intr-un dosar special dedicat „obstacolelor in calea fondurilor europene” (nr. 6/februarie 2009) s-ar adeveri am putea vorbi realmente de o situatie periculoasa pentru economia romaneasca in 2009. Aceasta pentru ca – direct sau indirect – multe dintre sperantele de contracarare a crizei si de continuare intr-un ritm cat de cat prognozabil al investitiilor se legau si se mai leaga inca de eficacitatea si ritmicitatea acestui proces. Pe baza sumarelor executive ale rapoartelor anterioare de monitorizare si evaluare paralela ale Platformei de Actiune si Inteventie Rapida „ EU-RO Clearing Funds”, ca si urmare a concluziilor formulate la Forumul Civic si de Afaceri de la Bucuresti din 15 decemebrie 2008 si a Apelului deschis catre Guvern si Parlament diseminat la inceputul lunii ianuarie a acestui an, iata un succint comentariu pe care il facem in oglinda in raport cu dosarul mai sus mentionat.

I. Sistemul de gestionare al fondurilor UE – portocala mecanica sau bomba cu explozie intarziata?

Astfel, doua prime aspecte luate in calcul de autorii studiului se refera la numarul mare de functionari si hiper-birocratizarea subiacenta acestora, realitati care mai mult ar reprezenta o inerenta frana in calea succesului decat ar fi de la sine un semn de seriozitate si de riguroasa asigurare a unui numar relevant de experti care sa impulsioneze ritmul. In fapt insa, nu numarul oarecum aparent excesiv de functionari – mai ales aceia din agentiile MADR, cum sugereaza autorii respectivi – credem ca poate fi o sursa de preocupare in sine, ci mai degraba motivatii structurale precum:

– relativa dispersie a sistemului managerial de repartizare-evaluare a sarciniilor/ rezultatelor pe care le primesc cei aproximativ 20.000 de functionari angrenati in gestionarea fondurilor;

– gradul redus de punere in practica a unei reale convergente institutionale a tuturor factorilor care concura sau ar fi urmat sa concure la o (mai) buna absorbtie;

– nivelul inca scazut de implicare/inter-relationare al responsabilor politici de rang inalt (secretari de stat) cu propriul lor aparat administrativ;

– fragilitatea intregii culturii organizationale/parteneriale pe care functionarii/agentii guvernamentali sunt chemati sa o insufleteasca profesional prin propriul lor exemplu;

– perpetuarea vechilor practici de centralizare piramidala a autoritatii, dusa uneori pana la extrema monopolizarii deciziilor (de la sacralizarea stampilei cu orice pret pana la imperativul contra-semnarii unor copioase documente, pagina cu pagina);

– neimpunerea unei echilibrari stimulative intre performantele efective ale absorbtiei, pe de-o parte, si cuantumul bonusurilor incasate de functionarii sau expertii guvernamentali respectivi;

– mentinerea unui angrenaj institutional prea stufos pe orizontala si prea grevat de numeroasele erori operate succesiv si nesanctionate din ghidurile solicitantului (corrigendum-uri si adende de nestavilit);

– dezechilibrul intre termenele scurte de valabilitate a avizelor eliberate de autoritati si arbitrariul termenelor de solutionare la care acestea ajung sa elibereze avizele respective.

II. Intre lipsa de experienta si traditionala brambureala damboviteana

Studiul face responsabila de actuala precaritate a pregatirii functionarilor si a calitatii proiectelor acceptate lipsa de experienta a autoritatilor, mai ales din domeniul financiar. Dupa trei ani de exersare si de traininguri succesive, ar fi fost insa cazul ca invocarea lipsei de experienta sa fi fost depasita si contracarata prin stabilirea unor conditii de contractare mult mai clare, profesionaliste si controlabile in mod transparent. In cadrul dosarului respectiv, consultantul Marcel Chiranov se refera in special la introducerea unor criterii de eligibilitate mai exigente pentru contractarea personalului care sa formeze personalul functionaresc deja existent. O problema si mai mare ramane insa modalitatile prin care beneficiarii potentiali sa fie motivati si sa fi inteles natura si sensul de dezvoltare investitionala al programelor pe care doresc sa le acceseze.

In articol se vorbeste si despre confuziile persistente in cadrul ghidurilor care ofera uneori un cadru genereos de eligibilitate, dar in practica te poti trezi ca – exemplifica autorii – nu exista sanse reale de candidatura pentru o casa de meserii a constructorilor sau pentru cineva care ar dori sa cladeasca o cooperativa sociala pe axa POS DRU. Oricum, ar fi prea duios sa fie de ajuns sa invocam doar lipsa de experienta atunci cand mai degraba este vorba de o carenta de co-responsabilizare motivanta a functionarilor guvernamentali si, uneori, de faimoasa brambureala hei-rupista autohtona (cuvantul vine de la mancarica de cartofi ceheasca, dar aplicarea este de gen „nu stie stanga de ce face dreapta”).

III. Facilitare, mediere etc. in loc de imbogatirea marilor firme de publicitate

La inventarul de motivatii de pana acum, autorii articolului adauga piedicile artificiale legate de termene draconice (dar fixate unilateral numai pentru solicitanti, nu si pentru evaluatori), precum si volumul prea mare de demersuri/formalitati care risca sa consume prea rapid tot timpul candiadatilor. Dar acestea, in ultima instanta, se leaga – de fapt – tot de birocratizare prost inteleasa. Pe viitor, solutia ideala ar fi co-interesarea materiala stimulativa directa a persoanelor care gestioneaza programele operationale si formarea unor facilitatori/mediatori privati ca in Marea Britanie sau Irlanda care sa poata ajuta efectiv pe solicitanti in lungul lor drum de la idee la depunerea cererii si anexelor spre aprobare. Din pacate, pana acum, in cadrul programului de asistenta tehnica s-au cheltuit sume mari sau foarte mari de bani pe o publicitate tv nerealista si neadecvata adevaratelor nevoi de intelegere a procesului (din unghiul primarilor si al intreprinzatorilor privati) si nu pe explicitarea pasilor concreti si a tipului de oportunitati la indemana beneficiarilor potentiali.

Avem o criza; cum procedam?!?

Inainte a fi nu doar masticate/cheltuite, fondurile europene aproape ca s-au si fetisizat, au devenit la moda, decoreaza pur si simplu panoplia de aur a unor moderatori de top sau pieptarul plin de medalii al unor de vaza politicieni. Din nefericire, nici unii, nici altii nu stiu, nu pot sau nu le trece prin cap sa scrie realmente proiecte. Pana una alta, absorbtia ramane inca un fel de Fata Morgana cu picioarele de lut, care tergiverseaza fatal lansarea la apa. Degeaba matelotii guvernamentali de serviciu isi umplu urechile cu tot mai mult vata ca sa nu auda ademenirea sirenelor din adancurile crizei. Ea ne tot rasuceste, rasuceste, ne prinde in vartejul sau si – fara a fi atat de cassandre precum unii dintre analisti – riscam sa pierim rapusi de mirajul fondurilor comunitare inainte de a fi realizat macar un singur mare proiect de infrastructura sau de resurse umane la scara nationala.

Este nevoie, asadar, nu de sange proaspat, ci mai degraba de o abordare mult inviorata si apta sa faca fatza nu doar provocarilor de moment sau disputelor sterile de culise, ci sa redimensioneze din mers procesul aducand solutii concrete la probleme concrete, mai ales la nivelul micro cu care se confrunta atat de aprig investitorii mici si mijlocii de azi si de maine.

About Sever Avram

Sever AVRAM - coordonator general - Platforma de Actiune si Interventie Rapida a Societatii Civile in favoarea stimularii absorbtiei Fondurilor Europene "EU-RO Clearing Funds". A lucrat ca si consilier de afaceri publice pentru Comisia Europeana in Romania si a contribuit la elaborarea capitolului de politici sociale si dezvoltarea resurselor umane din cadrul Planului national de aderare al Romaniei la Uniunea Europeana. Incepand cu anul 1996,  a activat ca si consultant si/sau trainer in domeniul institutiilor si fondurilor UE, al comunicarii, relatiilor publice si lobby-ului in cadrul a numeroase proiecte europene finantate direct de Comisia Europeana de la Bruxelles,  Departamentul de Stat al SUA, Open Society Institute, precum si de mari finantatori privati internationali sau autohtoni. In urma unui proiect PHARE pe care l-a coordonat, incepand cu anul 2004, se ocupa de organizarea sub egida Platformei CEFTAC (www.ceftac.ro) a “Zilei Europene a Concurentei si Competitivitatii in Romania” si a altor evenimente pentru mediul de afaceri. Din anul 2006, a avut initiative speciale legate de absorbtia fondurilor UE, incepand cu saloanele regionale si scolile de vara de la Constantza si Baile Sovata pana la cele doua editii deja desfasurate  ale Forumului Civic si de Afaceri pentru stimularea absorbtiei fondurilor UE (Bucuresti, in 2007 si 2008). Coordoneaza activitatea de consultanta pe proiecte a CPS (Consortiul Parteneritului Strategic) si a Atelierului Interactiv de Idei, Proiecte si Investitii Inovative (www.StructuralFunds.ro).  

0 thoughts on “Cata absorbtie de fonduri europene – atata drama?”

  1. Simion Pruna spune:

    Felicitari autorului acestui articol. Felicitari ptr comentariile postate. O Romanie, ce ar fi fost condusa de oameni competenti si responsabili, ar fi trebuit sa sa fie pregatita astfel ca la 1 ianurie 2007 sa se poata lansa numeroase proiecte de accesare fonduri UE. In 2006 trebuiau simulate aplicatii virtuale de proiecte de succes astfel ca sa atragem fonduri pana la limita superioara de accesare posibila. Numai asa s-ar fi vazut ce trebuie facut pe partea institutionala si guvernamentala inainte de aderare (nu doar un numar imens si fara sens de persoane angajate: 20.000, rude, preteni, fripturisti, incompetenti, etc.).

    In ultimii 20 de ani am scris, personal, sau am participat la multe proiecte, finantate direct de la Bruxel, in consortiumuri cu parteneri din UE (majoritatea universitati sau intitutii de cercetare EU). Un proiect initiat de mine a fost selectat intre primele 10 proiecte de succes din 180 si a fost prezentata de UE la Londra in anul 2000. Deci am competenta si experienta. De aceea am incercat de vreo 2 ori sa ma implic in proiecte in tara si am renuntat in scurt timp din motive similare celor descrise in articolul de fata.

    Ce as face eu daca, ipotetic, as avea putere de decizie? As reduce numarul functionarilor de la 20.000 la 20, si pe baza experientei mele, as garanta cu acesti oameni – selectati de mine – succesul a doua proiecte majore in primele 6 luni de la startul unei astfel de restructurari de personal. Apoi, as mari numarul functionarilor la 200 si as garanta 20 proiecte, s.a.m.d. Experienta unei astfel de echipe restranse cu modelele sale de proiecte ar trebui facute public astfel ca sa se extinda pe orizontala la un numar cat mai mare de proiecte resusite. Dar, evident, acestea sunt doar niste vise sau iluzii deoarece in Romania, unde invartitii politic ne sufoca din 1990, nu se poate intampla nimic normal.

    Momentan sunt in Irlanda si aici vad la tot pasul niste inscriptii pe care se scrie: ”proiect facut cu ajutor financiar EU”. Oamenii de aici ma intreaba daca la noi sunt astfel de inscriptii …

  2. POP ONISOR spune:

    Destul de greu si de gindit la situatia in care ne aflam din numeroase motive ce ne revin ca cetateni ai acestei tari care timp de 20 ani sintem mintiti cu nerusinare de cei care se ingesuie tot timpul la conducerea tarii si la manipularea foarte proasta in controlarea tuturor fondurilor si a mediului de afaceri de orce fel de catre clasa politica la toate nivelele,reusind sa faca praf totul din aceasta tara.Pacat ca nu avem nu sintem uniti Societatea Civila este foarte dezbinata nu are un cuvint de spus.

  3. Mihaila Raul spune:

    Foarte interesante opiniile dumneavoastra. Daca imi permiteti, sunt si pertinente. Am lucrat si lucrez de ambele parti ale baricadei: si ca asistenta tehnica, si ca elaborator si implementator de proiecte. Am o vechime de mai mult de 10 ani. Managementul fondurilor are aceeasi calitate precara ca si politica romaneasca ce intervine deseori aici.
    Problema este cum corectam aceste deficiente. Eu consider ca niste experti independenti ar putea forma echipe specializate care sa elaboreze solutii care sa fie inaintate factorului politic. Ulterior vom vedea daca vor fi luate in calcul sau nu. De exemplu, pe promovare bine ati spus de acei facilitatori, iar calitatea muncii lor pot fi foarte usor comensurata prin numarul de cereri depuse din comunitatile facilitate. Analog pentru elaborarea de ghiduri si proceduri, etc. Din pacate, ca in toata viata publica, impostura face legea si va fi foarte greu de identificat acei specialisti capabili care sa elaboreze propuneri, mai ales daca e vorba de bani.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.