Exista o mare angoasa a potentialilor beneficiari de finantari europeane: chichitele din documentatia de finantare. Acestea (sau frica de ele) sunt de altfel “painea” multor consultanti. Nu spun ca simpla completare a cererii de finantare si documentelor anexe nu ar ridica probleme multora (suficiente proiecte contin erori flagrante, care denota nu doar carente in pregatirea profesionala ci si o elementara lipsa de atentie a elaboratorului). Multi, foarte multi insa se tem de faptul ca desi ar putea redacta o cerere destul de buna vor fi prinsi cu niste “chichite”. Ceea ce, sa fim sinceri, nu este chiar o fabulatie.
Este insa trista fobia pe care aceste chichite au generat-o. Mie, ca si consultant, cel mai frica imi este poate sa nu-mi bat joc de sansa unui client de a obtine o finantare, prin ignorarea unui aspect din lipsa de atentie sau prin intelegerea insuficienta a unei probleme. Ca potential beneficiar al unei finantari insa as “sari in apa” fara ezitare. Merita sa incerci sa faci ceva singur (ma refer desigur la aspectele care pot fi realizate pe cont propriu, nu la cele care impun o anumita expertiza). Si chiar daca as folosi serviciile unui consultant sau ale mai multor consultanti, as avea pretentia sa verific personal fiecare detaliu si sa analizez toate aspectele ce ridica semne de intrebare. Pentru ca este prea scump sa nu procedezi asa. Se pot pierde nu numai banii necesari si timpul alocat intocmirii cererii de finantare ci mai ales sansa realizarii unui proiect necesar.
Dar oare consultantii nu se lovesc de chichite? Pentru ei nu apar noutati pe care nu stiu cum sa le abordeze? Ba da, cu siguranta. Poate insa ca multi privesc mai detasat problemele, gandindu-se ca la viitorul proiect vor fi mai bine pregatiti. Beneficiarul din pacate, nu poate fi la fel de relaxat deoarece pentru el acesta este poate singurul proiect pentru o perioada buna de timp.
Chichitele sunt bagate si din motive lesne de ghicit. Acum cu regula „primul venit – primul servit”, aceste tertipuri sunt un motiv de lungire pana ce depun proiectul si cei care „trebuie”.
Tot nu am inteles de ce se cer in faza de cerere de finantare o sumedenie de hartii nenecesare de genul cazier fiscal, adeverinte etc. Normal e sa se ceara documente pe baza carora se face evaluarea. De exemplu din bilant se vede soliditatea firmei, nr. aprox. angajati, etc. Mai nou / vechi la drumuri judetene POR 2.1. se cer CV-uri si fise post. Este evident ca orice CJ are un serviciu public de drumuri care administreaza DJ, deci are capacitatea de a reabilita un drum judetean. Asta e doar un exemplu. Normal e ca anumite hartii sa se ceara doar la contractare. Altfel umbli dupa hartii si afli ca s-au epuizat fondurile. Dar prin AM-uri sunt o multime de posturi caldute pentru anumiti indivizi care nu au tangenta cu domeniul.
Cred ca problema este reala.Relatia Beneficiar – Consultant, intradevar este specifica si delicata in acelasi timp.Prima intrebare a beneficiarilor este „Ce sanse sunt sa obtina finantarea proiectului?”. Dealta parte, problema cu plata serviciului, care este oferta si cind ? Increderea si neincrederea – teama beneficiarului – calitatea serviciilor consultantului – costurile, stau la baza acestei relatii. Neincrederea are la baza experientele neplacute cu „consultanti” formati la un curs de patru zile, care experimenteaza pe spinearea beneficiarilor si care fac concurenta neluaiala pe internet firmelor de consultanta cu o experienta bogata. In orice caz, cererea este mare si oferta exista, depinde de norocul si de priceperea beneficiarilor in cautarea consultantului potrivit. Eu as recomanda beneficiarilor sa cauta consultanti care au ceva pregatire si in aria tematicii proiectului. Iar pentru consultantii care vor sa devina experti si sa devina profesionisti, sa fie atenti la etica profesionala, sa fie responsabili si sa aiba ca obiectiv principal satisfactia beneficiarului-client.