Moralizarea capitalismului?

A moraliza capitalismul se poate dovedi dificil, daca nu imposibil, pentru ca el este imoral prin definitie, cata vreme se pune in serviciul unei minoritati care domina si din punct de vedere politic, si social, si economic, in timp ce majoritatea populatiei este instrumentalizata si lipsita de autonomie.

In plina criza economica, se discuta intens despre “moralizarea capitalismului”. Se poate intelege de aici ca sistemul capitalist este sau a devenit imoral, dar nu in mod intrinsec, structural, ceea ce inseamna ca inca mai poate fi salvat. Numai excesele sale ar trebui, deci, repuse in cauza. Altii considera ca, dimpotriva, capitalismul ar fi imoral prin definitie, in mod constitutiv, deci trebuie schimbat. F. von Hayek credea ca numai un comportament individual intentional ar putea fi calificat drept moral sau imoral, nu si un sistem social. Aceasta il conduce pe autorul austriac la a considera drept absurd conceptul de “justitie sociala”, concept ce nu poate fi rationat.

“Nu exista criteriu – spunea el – prin care sa putem descoperi «ceea ce e socialmente injust», deoarece nu exista subiect prin care ar putea fi comisa aceasta injustitie” (in Drept, legislatie si libertate).

Un sistem social ar fi, deci, o realitate impersonala si nu una antropomorfica, cum cred curentele socialiste puse pe redistribuiri de venituri si de mijloace de productie, in numele “echitatii sociale”. Potrivit conceptiei lui Hayek, economia si sistemul capitalist ar fi, deci, amorale. Aceeasi teza o regasim recent la Andre Comte-Sponville, in lucrarea Le capitalisme est-il moral  (Albin Michel, Paris, 2009), ce are un mare succes mediatic. In sinul vietii sociale, autorul distinge mai multe tipuri de ordine: ordinea tehnico-stiintifica, ordinea juridico-politica, ordinea morala si ordinea etica. Ei bine, economia este plasata in prima categorie, cea tehnico-stiintifica, deci moralmente neutra. Aceasta contribuie la justificarea ideologica a capitalismului, ca si a oricarei forme de cinism pe care o vedem sub ochii nostri.

Stiinta si tehnica, deci si economia, sunt doar niste mijloace, morala putind interveni eventual in modul cum sunt utilizate. Dupa parerea mea, insa, economia tine de social, atit in teorie cat si in practica, organizarea sociala fiind definitorie pentru un sistem economic. Economia nu tine doar de mijloace, ci si de scopuri (profitul, bunastarea), care pot fi interpretate si din punct de vedere moral. Economia politica nu studiaza tehnologii. Mai mult, economia nu reprezinta o realitate obiectiva, independenta de oameni si supusa unor legi implacabile. Aceasta este o deriva pe care in cartea mea Noua economie. Sfirsitul certitudinilor (Institutul European Iasi, 2001), am numit-o “economism”. Acesta erijeaza economicul in valoare fundamentala, ce le subordoneaza pe toate celelalte, si se substrage controlului
politic.

E de inteles ca nu impartasim o asemenea teza. Economia este o activitate umana ce se desfasoara intr-un cadru social si politic conceput si organizat de om si in care subiectivitatea si relativitatea sunt la ele acasa. La toate nivelurile, regulile economiei sunt instituite de catre oameni si pot fi, deci, judecate moral si, eventual, modificate. Istoria si practica sociala ne ofera suficiente exemple. Stiinta economica nu este una naturala, ci sociala. Otto Hirschman scria, in acest sens, ca “moralitatea isi are locul sau in centrul muncii noastre, cu conditia ca cercetatorii in stiintele sociale sa fie vii din punct de vedere moral” (in L’Economie comme science morale et politique, Gallimard-Seuil, Paris, 1984, p. 109) Preocuparile de natura morala ar trebui asumate in mod implicat si constient de catre toate stiintele sociale. Ca sa nu mai spunem ca Marx considera stiinta economica drept “cea mai morala dintre stiinte”.

Ramine de vazut doar ce fel de morala se aplica economiei. Bineinteles, una care se intereseaza de virtutile si de viciile acesteia, ale intregului sistem social de fapt, deci si ale vietii politice, sociale, ale institutiilor etc. Totusi, atat Declaratia drepturilor omului si ale cetateanului, din 1789, cat si Declaratia americana de independenta, din 1776, se opresc cumva la portile economicului. Or, ele trebuie extinse si asupra cimpului economic, daca vrem sa avem o economie morala si o politica morala, de asemeni.

La intrebarea “Ce fel de morala?”, cel mai bun raspuns il gasim la Immanuel Kant, care se refera la sensul moral comun, la criteriul universal care obliga sa-l respecti pe celalalt, sa nu-l transformi intr-un instrument, sa-i respecti autonomia. Dincolo de orice considerente metafizice sau religioase, criteriul moral pur ne obliga sa renuntam la dominatia politica, la opresiunea sociala si la exploatarea economica.

In acest spirit, a moraliza capitalismul se poate dovedi dificil, daca nu imposibil, pentru ca el este imoral prin definitie, cata vreme se pune in serviciul unei minoritati care domina si din punct de vedere politic, si social, si economic, in timp ce majoritatea populatiei este instrumentalizata si lipsita de autonomie. Din punct de vedere politic si social, democratia si drepturile omului rezolva partial problema, din punct de vedere economic, insa, moralizarea capitalismului nu poate insemna altceva decat suprimarea sa, or, nu e deloc clar daca avem ceva mai bun de pus in loc…

0 thoughts on “Moralizarea capitalismului?”

  1. Mihaila Raul spune:

    Interesanta expunerea dumneavoastra. Imi permit sa-mi expun si eu parerea ca sistemul capitalist nu este mai mult sau mai putin imoral fata de altele. In fapt e vorba de comportamentul uman. Eu nu sunt sociolog, dar cred ca un sistem social este construit ca sa asigure niste reguli in cadrul carora oamenii sa poata trai. Sistemul incearca sa controleze potentiale derapaje umane gen Stalin, Hitler, etc. Firea omului este imorala si abjecta. Si vezi exemple pe strada in fiecare zi, inclusiv in trafic. Orice sistem isi propune sa corecteze aceste lucruri pe o anumita treapta de dezvoltare istorica. Comunismul “luminos” isi propunea sa construiasca omul nou. De fapt omul e un dat, nu poate fi construit. El trebuie modelat de regulile societatii. Societatea se muleaza dupa om si nu invers, omul nu poate fi adaptat la societatea pe care o dorim noi. Aici comunismul a avut o ideologie complet straina vietii reale, e drept, doar ca pretext pentru ca o mana de neispraviti sa conduca. A fost o utopie care mie mi-a mancat ceva ani din viata. Si daca mai adaug si anii de dupa, influentati direct de perioada anterioara, imi dau seama nu numai ca NU M-AM NASCUT LA LOCUL POTRIVIT, DAR NICI LA TIMPUL POTRIVIT.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.