Zonele bogate din UE nu mai vor sa duca in spate regiunile sarace. In ciuda subventiilor, dar si a banilor acordati din bugetul comunitar, decalajul dintre regiunile statelor membre ale UE este tot mai mare, conducand la dispute atat asupra bugetului, cat si asupra identitatii nationale. O mare parte a regiunilor bogate din Europa militeaza, spre exemplu, pentru secesiune, pentru a se asigura ca din banii lor nu vor mai fi sustinute zonele sarace din propriul stat sau din alte parti ale Uniunii, relateaza cotidianul britanic „The Guardian”.
Revolta regiunilor cu un grad ridicat de dezvoltare economica este in plin avant in mai multe state comunitare. In Spania, fronda contra ajutoarelor financiare pentru regiunile sarace este condusa de Catalonia, unde marea majoritate a cetatenilor acuza autoritatile ca incearca sa scoata bani din piatra seaca, pentru ca, mai apoi, o parte din ei sa ajunga la regiunile din sudul Spaniei (spre exemplu, catalanii platesc taxe la intrarea pe autostrazile din regiunea lor, practica inexistenta in sudul tarii). Nici italienii din Lombardia nu se considera indreptatiti cand vine vorba de contributia pe care o aduc la bugetul de stat. Regiunea, aflata in nordul Italiei, este de doua ori mai bogata decat Campania (sudul tarii). „Milano nu vrea sa mai plateasca pentru Neapole. Nordicii pun piciorul in prag si spun „pana aici”. Ideea general raspandita in nord este aceea ca sudicii sunt foarte lenesi”, explica un profesor la Universitatea Americana din Roma, citat de „The Guardian”. Pe de alta parte, nemultumirea unora dintre regiunile europene, chiar daca in fond de natura financiara, ia si aspecte separatiste.
In Belgia, regiunea flamanda este mult mai bogata decat partea valona, un motiv in plus pentru nationalistii de extrema dreapta sa ceara divizarea statului.
Unii cetatenii europeni, cum ar fi germanii, vocifereaza la randul lor cand vine vorba de sustinerea zonelor slab dezvoltate. Landurile din sud (Bavaria si Baden- Württemberg) au blocat anul trecut reforma serviciilor de sanatate, elaborata de autoritatile federale de la Berlin, deoarece trebuiau sa puna mai multi bani in cufarul national decat restul regiunilor.
Daca disputele la nivel national sunt tot mai aprige, si la nivelul intregii Uniunii ele au incins spiritele. Prin extinderea UE de la 15 la 27 de state, Bruxelles-ul si-a luat angajamentul sa scoata din saracie zonele defavorizate ale statelor cu mari probleme la nivel regional. Dar cum bugetul comunitar nu a crescut semnificativ, reimpartirea lui la 27 de tari nu inseamna decat o contributie mai mare din partea unora dintre state (cele 15), in timp ce noii membri primesc mai multi bani decat dau la cufarul UE. Evident, unele tari, in frunte cu Germania si Marea Britanie, le-au reprosat autoritatilor europene ca din banii lor vor sa-i scoata din mizerie pe altii (mai ales pe polonezi, bulgari si romani).