Depozitele de legume si fructe pentru aprovizionarea pietelor, construite in jurul Capitalei cu fonduri de la Uniunea Europeana, zac in paragina . La 14 kilometri de Bucuresti, in comuna Vidra, ar fi trebuit sa functioneze unul dintre principalele centre de colectare si depozitare a legumelor care sa asigure necesarul pietelor bucurestene. Locul este insa lasat in paragina. Exista doar spatii de depozitare goale, in care zac aruncate cateva baxuri de apa minerala.
Cazul de la Vidra nu este unul singular. Ceilalti cinci sateliti ai Pietei de Gros Bucuresti, in speta centrele de la Brezoaiele, Movilita, Giurgiu, Cuza-Voda sau Mihailesti, se afla in aceeasi situatie. Niciunul dintre aceste depozite nu a functionat conform planului initial. Si anume sa asigure un proces complex de colectare, ambalare si redirectionare a cantitatilor de fructe si legume catre pietele agroalimentare din Capitala.
O buna functionare a acestor centre ar fi insemnat mai putine importuri si implicit o valorificare la maximum a potentialului autohton. In schimb, importurile de legume si fructe depasesc valoarea de 100 milioane de euro, in timp ce exporturile de-abia daca ajung la 5 milioane de euro.
Vlad Gheorghe, managerul Cooperativei Agricole Eco Legum Vidra, spune ca aceste centre nu au functionat niciodata in scopul in care au fost create. „Aceste centre de colectare si depozitare au fost construite cu un imprumut in valoare de peste 25 milioane de dolari de la BERD, imprumut care trebuie achitat, impreuna cu penalitatile de rigoare, pana la sfarsitul acestui an. Dupa asta, depozitele vor putea fi vandute.
Insa ele nu au functionat pana acum in scopul in care au fost create: acela de a colecta productia locala de legume si fructe si de a o redirectiona catre o piata centrala, de unde agentii economici sa-si procure cantitatile necesare de produse”, a declarat Vlad Gheorghe. Potrivit acestuia, vantul bate si in depozitele din Giurgiu sau Cuza-Voda.
De-a lungul timpului, aceste centre au fost inchiriate catre diversi agenti economici care au desfasurat si activitati de depozitare a legumelor si fructelor. Este si cazul omului de afaceri Radu Octavian, proprietarul grupului RTC, care a avut inchiriat, pentru o scurta perioada de timp, un spatiu de depozitare la Brezoaiele. Anul trecut insa, acesta a luat decizia inchiderii Depozitului de Legume si Fructe din cauza pierderilor ce nu mai puteau fi controlate.
„Dificultatea de impunere a standardelor de calitate la achizitie, lipsa de control a preturilor de achizitie, gandirea pe termen scurt a furnizorilor au fost principalele motive pentru care am luat decizia inchiderii”, a precizat Radu Octavian. In fapt, aceste centre au fost create fara a fi fost gandit inainte un intreg proces prin care aceste fructe ar fi trebuit sa ajunga in magazinele de pe piata locala. Daca aceste centre ar fi functional, fie si numai in perioada de primavara-vara, cantitatea de legume si fructe aduse din import s-ar fi redus considerabil.
Stefan Dragan, director al Directiei de politici de piata in sectorul culturii horticole, din cadrul Ministerului Agriculturii, considera ca slaba organizare a producatorilor din domeniu este principala deficienta pentru care aceste centre nu functioneaza.
„Slaba organizare a producatorilor din sectorul legume si fructe si reticenta acestora in a se organiza si forma ca grup sau organizatie de producatori pe sectorul legume-fructe duce la neconcentrarea ofertei si obtinerea de venituri insuficiente”, spune Dragan. Potrivit acestuia, retelele de hipermarketuri apeleaza in mare masura la importuri pentru ca „producatorii autohtoni inca nu dispun de capacitati de depozitare si conditionare”. Pana cand in Romania aceste piete de gros vor deveni o realitate, magazinele locale vor fi in continuare pline de fructe si legume din import.
Peste 70% din cantitatile de legume si fructe prezente in supermarketurile din piata romaneasca sunt aduse de peste granita, in conditiile in care lunar se vand aproximativ 6.000 de tone de legume si fructe per magazin.
„Productia locala este slab calitativ si foarte fragmentata. Nu exista producatori mari, de la care sa poti achizitiona cantitati importante, doar ceva mai mult de 5% din productie este efectuata de companii si ferme, restul de producatori mici, gospodarii private. Din acest motiv si logistica este deficitara”, spune Eugen Stirbu, category manager legume-fructe, la real,-Hypermarket. Slaba organizare este dublata insa si de sortimentele reduse ce pot fi oferite de piata romaneasca.
„Inca ne confruntam cu un sortiment restrans de legume si fructe provenite de la sursele locale. In plus, vorbim inca de sezonalitatea produselor, pentru ca la nivel de tara nu exista depozite frigorifice pentru stocarea produselor”, sustin reprezentantii Metro Cash& Carry Romania. Lipseste insa un intreg mecanism care sa functioneze perfect si care sa ii atraga pe marii consumatori catre pietele de gros locale.
Reprezentantii Auchan Romania considera ca printre deficientele care ii fac pe producatorii romani necompetitivi se numara si calitatea slaba sau inconstanta, lipsa ambalajelor, lipsa mijloacelor de transport echipate corespunzator, lipsa facilitatilor de sortare, spalare, manipulare, stocare. La unison, reprezentantii marilor magazine din tara noastra sunt de acord ca o buna functionare a pietelor de gros ar duce la o mai mare prezenta a produselor romanesti pe rafturi. „Pietele de gros ar fi utile pentru o mai mare transparenta a furnizorilor – preturi, sortimente, aprovizionare”, spune Andreea Mihai, director de comunicare al Carrefour Romania. Pentru ca acest lucru nu este inca o realitate, putinele piete de gros sunt aprovizonate tot cu marfa externa.